Schimbări


Toți trebuie să începem de undeva. Toate lucrurile o extremitate numită început. Al meu reîncepe aici. Și zic reîncepe pentru că nu e primul și dacă viața îmi va mai scoate în cale și alte obstacole atunci probabil că nu va fi nici ultimul.

Blogul anterior nu mă mai face să mă simt ca ”acasă”. Nu-mi mai dă sentimentul acela de siguranță cu care am început acum 5 ani. E ca o haină care a încetat să mă mai cuprindă, o haină ale cărei cusături s-au rupt de-a lungul vremii lăsând în urmă o alta. Nu mai am 18 ani, nu mai iubesc aceeași persoană, nu mă mai macină aceleași lucruri și parcă și întrebările s-au schimbat de-a lungul vremii și în ciuda răspunsurilor aflate incertitudinea că tot nu știu totul despre mine nu se risipește. E ca nisipul mișcător, niciodată nu vei ști dacă piciorul va găsi teren sigur sau dacă te va cufunda și mai mult în labirintul cu semne de întrebare.

Istoria se repetă cu aceleași roluri, uneori chiar cu situații identice, dar te testează și te reîntreabă dacă-ți mai dorești ce ai vrut o dată. Dar cel mai adesea se repetă pentru ca nu ne-am învățat lecția, pentru că n-am tras concluzia care trebuie sau pentru că n-am tras nicio concluzie. Totul s-a întâmplat în van. Bunele și relele s-au spart la țărmul existenței noastre ștergând din nisipul amintirilor orice traiectorie, orice semn. A fost sau n-a fost?

Așa mă simt acum. Reîncercată. Aceeași partitură, același instrument dar o altă gamă, un alt tempo, o altă finalitate cautată.

Dacă acum 5 ani am pornit la drum printre rânduri sperând să-mi vindec inima frântă, acum mă arunc din nou printre litere și străini în încercarea de a mă regăsi. Și nu, nu m-am pierdut. Încă știu unde trebuie să ajung dar nu știu cum. E ca trezirea dintr-un vis când știi că noaptea nu ți-a fost străină de gânduri fantasmagorice dar totuși nu-ți amintești ce anume ai visat. Îți rămâne senzația dar nu și certitudinea.

Ultimul an a adus schimbări și nu toate au fost sub cele mai bune auspicii. Frica de început, frica de eșec, frica de necunoscut au înlocuit cutezanța, impulsivitatea și intuiția atât de dragă mie. În locul ei trăiesc cu o umbră și nu-mi place pentru ca oricât de mult aș iubi-o pe Alice, în țara mea doresc o oarecare ordine, un sens oricât de mic, o direcție, nu un amalgam de ”nu știu”.

Așa că iată-ma din nou aici. Sper să mă țină încă 5 ani sau cel puțin până la următoarea schimbare majoră când îmi voi lăsa în urmă încă o haină. 

Advertisements

Tagged: , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s