The Artist

The Artist

 
*Mulțumesc din nou CineForum pentru invitația la film și pentru posterul care va ajunge pe ușa mea*

Nu știu ce aș putea să spun despre un film care a strâns deja 75 de premii la diferite festivaluri de film din toată lumea, care are încă 69 de nominalizări din care 10 sunt pentru Oscarul de anul acesta.

Probabil mulți ar spune că la pomul lăudat nu te duci cu sacul și poate ar avea dreptate întrucât The Artist nu este un film obișnuit, nu este unul care excelează prin simbolistică sau printr-o poveste inovatoare, complicată, cu planuri care se întretaie sau destine ale căror fire se încurcă și se amestecă într-un mare ghem.

N-am plecat cu așteptări prea mari la purtător când am pășit în sala de cinema tocmai pentru ca părerile erau împarțite: unii îl lăudau, alții se declarau nemulțumiți, iar titlul de ”favoritul criticilor de film” atrage de obicei o oarecare încordare față de inevitabilul snobism afișat.

Ei bine, The Artist nu se încadrează aici. Nu este The Tree of Life-ul lui Malick sau The Fountain-ul lui Arranofsky și nici măcar Inception-ul lui Nolan. Filmul de luni seara nu a avut nimic pretențios sau prețios. Din contra simplitatea sa a fost cea care i-a atras pe toți în jurul ecranelor de cinema, ca prinși într-o pânză de păianjen din care nici n-am simulat că ne-am zbate. Ne-am lăsat pur și simplu pradă unei alte lumi, unei întoarceri în timp către ceea ce consider eu a fi epoca de aur a Hollywood-ului.

Povestea de pe ecran se poate rezuma la serendipitate, la o serie de accidente fericite unde George Valentin (Jean Dujardin) un actor consacrat al filmului mut o întâlnește pe ea, Peppy Miller (Bérénice Bejo) o tânără aspirantă la cariera de actriță, și de acolo viața amândurora se schimbă de-a lungul anilor întâmpinând și urcușuri și coborâșuri ca în cele din urmă povestea să se încheie așa cum ne-am aștepta cu toții.

Ce cred că stă la baza filmului e antiteza – raportul personajelor, desfășurarea acțiunii, lecțiile de viață, valorile morale fiind mereu puse față în față în colțuri opuse. Iar simplitatea etalării mă duce cu gândul la modul simplu prin care bunicii își sfătuiesc nepoții. Ei nu folosesc metafore complicate sau povești îmbârligate ci un limbaj simplu la care ne putem raporta cu toții.

Și asta mă aduce către cea mai elocventă comparație și anume că a viziona The Artist e asemeni mersului la un concert. Te obligă să fii atent în absența replicilor personajelor, să te concentrezi pe fiecare detaliu, pe fiecare gest și expresie, să încerci chiar să citești pe buzele actorilor. Te forțează să abandonezi orice altă activitatea adiacentă pe care ai vrea să o întreprinzi pentru că te captivează. Și asemeni artiștilor care cântă live și care îți demonstrează ca talentul lor nu să în tabloul de mixaj din studioul de înregistrări așa și filmul ăsta îți arată ca magia ecranului de argint nu ține de efecte speciale, de decoruri grandioase, de nuditate gratuită uneori trecută lângă adjectivul artistică.

The Artist e ”dezbrăcarea” filmului, e reîntoarcerea la origini, la marile staruri de cinema care te țintuiau în scaun și-ți comandau atenția.

Ăsta mi s-a părut aspectul cel mai facinant, că un film alb negru care-ți aruncă la câteva cadre bune câte o replică și care te ține în muzica anilor ’20 o oră și 40 de minute te poate ”hrăni” mai mult decât orice alt film curent al zilelor noastre.

De asemenea de notat e prestația lui John Goodman în rolul directorului de studio și al lui James Cromwell în postura de Alfred față de Batman-ul lui Dujardin. E inutil să menționez cum mi se scurgeau ochii după rochiile din film rupte din cărtile lui Fitzgerald. Iar ca o penultimă notă mi-a plăcut la nebunie scena finală, cea a dansului care parcă-i anunța pe Ginger Rogers și Fred Astaire.

Așa că dacă vă simțiți în stare să puneți cu totul viața voastră pe pauză timp de 100 de minute atunci mergeți la cinema în week-end pentru ”artistul” filmelor din ultimii ani. Așa cum a zis și Da Vinci ”Simplicity is the ultimate sophistication”.

P.S. Într-unul din cadre probabil cinefilii înrăiți îl vor recunoaște pe Malcolm McDowell.

Advertisements

Tagged: , , , , , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s