O seară cu Waldeck

Joi, pe 23 februarie am avut ocazia să mă delectez cu Waldeck în The Silver Church Club. A fost prima experință de genul concert în club și din moment ce nu știam exact la ce să mă aștept nu m-am dus cu prea mari așteptări. De fapt mint. N-a fost prima. A fost a doua. Prima a fost acum un an în The Ark și am văzut The Sophisticated Lemons în concert.

Oricum, experința anterioară mi-a scăpat cu desăvârșire din repertoriul de amintiri și în orice caz nu mi-ar fi servit drept termen de comparație real din mai multe motive după cum urmează.

  • Waldeck e artist/formație internațională deci joacă în altă ligă față de tinerele lămâi sofiticate. Mai multă experință în consecință mai multe pretenții.
  • TSC e club cu ștaif sau măcar cu un renume de loc în care se duce lumea de obicei, să-i zicem popular deși nu îmi e clar dacă asta e de bine sau de rău pentru că nu-i cunosc îndeaproape fauna nativă. The Ark la ora respectivă era un club nou înființat de care nu știu ce s-a ajuns având în vedere poziția ne-strategică deși clădirea era superbă, adiacenții de peste drum neștirbindu-i din farmec.
  • Concertul a fost destul de mediatizat de până și eu am auzit de el și am catadicsit să îmi mișc toate cele 50+ de kg în fosta casă de cultură a studenților spre deosebire de strategia clasică ”Bă Căli e ceva fain în clubul x diseară. Vii și tu?”
  • În The Ark a cam bătut vântul la numărul de participanți, în TSC am stat ca sardelele, în fum și înghesuială și căldură. Iar ca ”bonus” am fost ușor pipăită.

Și cam atât cu termenii de comparație între cele două evenimente.

Waldeck chiar mi-a plăcut în ciuda familiarizării cu fix 2 melodii – Memories și Addicted. Mi-a plăcut că au avut formație completă pe scenă (chitară, chitară bas, clape, tobe, trompetă, saxofon și trombon) plus o voce divină a negresei al cărei nume nu mi-l amintesc, de fapt nici nu l-am prea înțeles.

Din păcate austriecii s-au lăsat așteptați de pe la 9 până pe la 23:45, mai ceva ca Guns’n Roses, deși tind să cred că noi am înțeles prost că se începe la 9 și nu că accesul se face la 9. În orice caz așteptarea a fost recompensată printr-o oră și un sfert de melanj muzical cu tonuri de jazz, dub și swing.

Alte observații ale serii includ: basistul care era foarte draguț, decorul ca rupt din Fangtasia lui Eric Northman și gustul de whiskey care mi se pare la fel de execrabil ca ultima dată.

Am încheiat seara pe la 1 și ceva din considerente de durere de picioare așa că note to self, data viitoare voi încălța ceva și mai comod doar doar voi rezita mai mult.

Iar pe final vă las cu o melodie și un fragment din descrierea trupei de pe Myspace pentru că ilustrează mult mai bine ca mine emoțiile și stările induse de Memories și nu numai.

A driving force in his native Austria’s electronica scene, Waldeck is a proponent of the Viennese sound: a smoky, melancholic and eloquent mix of deep-rooted,but also turbulent beats with luxurious melodies.

Music that is half experienced and half remembered after waking up from a “Sekundenschlaf” in an airport departure lounge – when human and machine noises come together for one sweet moment in a smoky tapestry of sound.

via Myspace

Advertisements

Tagged: , , ,

One thought on “O seară cu Waldeck

  1. […] Ieri seară am dat startul oficial al concertelor pe anul acesta și prin asta mă refer la concertele în aer liber, că altfel am început timpuriu din februarie. […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s