Bullets over Lipscani

Nu mă declar fană Woody Allen. Mi se pare că în filmele lui se vorbește cam mult și se acționează cam puțin, dar am zis că poate teatrul e altfel și că ”inspirat”-ul din afiș or să mă salveze de dialoguri interminabile și ținut capul în mâini în timp ce casc a somn. Deși dacă stau bine și mă gândesc căscatul a somn nu e un indicativ clar al plictiselii mele cât al faptului că de cele mai multe ori mie chiar îmi e somn.

Acestea fiind spuse am avut plăcerea în seara asta să mă delectez cu mai sus numita piesă și să mă distrez și prin distracție se înțelege relaxare și râsete. E inutil să încerc să fac exerciții de memorie în încercarea de a-mi aminti replici sau scene întregi. Ce pot spune cu certitudine în schimb e că e o piesă la care se râde. Că e imposibil să rămâi nemișcat, măcar așa la colțurile gurii și dintr-o linie dreaptă ajungi să faci o semilună. 🙂

În mare povestea ni-l prezintă pe domnul Kaizer (dacă o fi cu s și nu cu z my bad) care este un detectiv particular motivat mai mult de partea financiară a meseriei decât de vreun spirit curioso-justițiar chit că așa cum recunoaște și el i-au fost masate gingiile cu pickhammer-ul. Într-una din zile în biroul lui intră o domnișoară care îl caută pe Dumnezeu și care se dovedește a fi intriga născătoare de desfășurarea acțiunii și parte crucială a punctului culminant.

Ce mi-a plăcut la ea a fost asemănarea caricaturală cu Jessica Rabbit (părul roșcat, rochia mov și formele sinuoase) și mai-mai că mă așteptam să zică că I’m not bad I’m just drawn that way și că îl caută pe Roger Rabbit soțul său.

N-a fost să fie așa dar a fost o oră distractivă, mai ales atunci când a intrat și Moartea în scenă cu o coasă autentică în spate și în hanorac cu Guns’n Roses (cine știe cunoaște 😀 ).

Godot Cafe – Teatru e un local simpatic, nu foarte mare, cu un candelabru drăguț ce-ți creează impresia de familiaritate atât de necesară unei cafenele dar și unui teatru altfel care nu-și ține spectatorii departe de actori ci îi face participanți la acțiune, iar asta mă face pe mine să-mi doresc mai des astfel de experiențe pseudo-interactive în serile de vineri când energia mea ține fix cât pentru un film și-o cană de ceai +/- o carte.

Așa că vă invit să treceți pragul lui Godot pentru că sunt sigură că nu e singura piesă apreciată din multitudinea înșirată la secțiunea de evenimente.

Seară bună!

 

Advertisements

Tagged: , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s