Foo Fighters – In Your Honor

FAN, fani s. m. (Livr.) Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei mișcări artistice; simpatizant.

Prima mea întâlnire cu Foo Fighters n-a fost memorabilă. Țin minte că-mi plăcea videoclipul de la Learn to Fly pentru că era amuzant peste măsură și nu semăna cu nimic altceva din ce-mi prezenta MTV-ul la vremea respectivă, dar muzica nu și-a lăsat vreo amprentă vizibilă. Asta era în 1997.

În 2005 au lansat In Your Honor care prin pură coincidență a ajuns să fie playlist pentru cartea lui Dan Brown Codul lui Da Vinci alături de Forever Faithless – The Greatest Hits. Iar undeva între paginile lui Brown s-a produs declick-ul în mod inconștient. Am ascultat la nesfârșit albumul, chiar și după ce am terminat cartea și nu mă mai lega rutina de el. A rămas acolo cu energia lui electrică, cu liniștea impusă de piesele acustice. A fost o porție dublă și edificatoare în privința lor și cumva un preview la ce urma să vină. Foo Fighters mi-au demonstrat în cele 83 de minute și 17 secunde că sunt în stare de orice și că orice abordare ar alege – electrică sau acustică – nu vor dezamăgi.

Acum, 7 ani mai târziu, mă uit la CD-ul din față mea și nu-mi vine să cred că am dat bani pe ceva ce aveam gratis, cel puțin până nu se aprobă ACTA (Doamne ferește!). Și poate și asta m-a motivat să îl cumpăr și să mi le doresc și pe celelalte, pe lângă admirația profundă și fanatismul de care dau dovadă cel puțin lunar când încep să stresez oamenii din jurul meu cu informații despre ei și despre Dave Grohl. Și cuvintele unei prietene care încă răsună pe undeva prin cap – e o formă de respect pentru munca lor și ai să ajungi să apreciezi asta și mai mult în timp.

Legat de preferințe punctez de pe primul CD (da, e album dublu) In Your Honor, Best of You, DOA, The Last Song, Resolve (care e preferata mea de la ei de pe toate albumele sau cel puțin de pe ultimele 3, deși mă îndoiesc sincer că am să găsesc pe celelalte altceva care să-mi placă mai mult sau care să mă facă mai fericită și relaxată, ca o zi de vară când știi că totul va fi bine până la urmă), The Deepest Blues Are Black (care a inspirat și o categorie pe vechiul blog). Iar de pe al doilea, cel acustic cum s-ar zice, What if I Do?, Miracle, Over and Out, On the Mend, Cold Day in the Sun și Razor, adică aproape toate melodiile 🙂

Ce-mi mai aduc aminte din perioada aia așa ca prin vis, fără claritate absolută, mai mult parafrazare decât citat în toată regula, e ce a zis Dave vizavi de album și anume că-și dorește ca cei care ascultă In Your Honor să se simtă onorați cumva, că albumul a fost făcut pentru ei și că e cel mai bun album Foo Fighters până la momentul respectiv. Și eu una așa simt. Că e cel mai bun, părere evident subiectivă, în ciuda superbului Wasting Light.

Și cam atât despre In Your Honor și începutul îndrăgostelii mele de magnificii Foo Fighters.

Sursa imaginii

Advertisements

Tagged: , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s