Friends with Kids

Friends with Kids e genul de film care îți intră pe sub piele direct în sânge și apoi ți se așează frumos lângă inimă dar asta nu înainte de a-ți desena un zâmbet mare pe față. Și cam atât cu dulcegăriile.

Friends with Kids prezintă o realitate ușor romanțată pe alocuri legată de ce se întâmplă atunci când ai copii. Alex (Chris O’Dowd) și Leslie (Maya Rudolph) sunt 2 tineri căsătoriți care le dau vestea grupului lor de prieteni  că așteaptă primul lor copil și că orice s-ar întâmpla ei doi nu se vor schimba și nu vor deveni oamenii ăia care își iau copilul peste tot, inclusiv în restaurante scumpe unde ajung în cele din urmă să deranjeze restul oamenilor din local.

Fast forward câțiva ani și Missy (Kristen Wiig) și Ben (Jon Hamm) se transformă din cuplul ce deborda energie sexuală și care nu-și puteau ține mâinile acasă, în cuplul ce nutrește o agresivitate mai mult activă decât pasivă unul față de celălalt. Totodată au la rândul lor un copil de un an. Leslie și Alex au la rândul lor probleme în cuplu datorate de lipsa de timp înghițită de gaura neagră în care s-au pierdut identitățile proprii o dată cu asumarea rolului de părinți.

Și acum intră în scenă Julie (Jennifer Westfeldt) și Jason (Adam Scott), doi buni prieteni, care se cunosc de mai bine de un deceniu și care își doresc un copil dar fără stresul pe care îl exercită asupra unei relații amoroase legalizate sau nu. Așa că decid să aibă copilul împreună, dar să-și asume responsabilitatea doar jumătate din timp, cealaltă jumătate fiind alocată trăirii propriei vieți, de entitate de sine stătătoare, fără simplificări barbare de genul ”sunt părinte și atât”.

Dar socoteala de acasă rareori se potrivește cu cea din târg așa că în mod inevitabil apar complicațiile generate de ”je t’aime, moi ne plus”.

Menționez că în film mai apare și Megan Fox care nu e detestabilă dar care face un rol superficial în cele din urmă deci dincolo de ilustrarea iubitei perfecte pentru segmentul de vârstă 20-30 de ani nu pare am ce laude să-i aduc.

Recomand filmul pentru sinceritate, pentru ironie și pentru palma usturătoare peste față dată statutului de părinte – nu e doar lapte și miere și cere sacrificii enorme uneori, taxând tocmai persoana care e implicată alături de tine în toate astea.

Actorii sunt bine aleși pentru că adaugă o tușă suplimentară de realism storyline-ului, putând foarte ușor să treci peste demarcația de film – viață de zi cu zi. Dar ce e mai frumos e că deși copii joacă un rol central în toată povestea lecțiile de viață consemnate se rezumă la relațiile amoroase și la selecția pe care o faci până când găsești that person.

Așa că Jennifer Westfeldt a făcut o treabă excelentă și la scenariu și la regie și a reușit dintr-o lovitură să descrețească frunțile după o zi lungă dar să și livreze o lecție două despre viață sau ce mă așteaptă mai încolo, în anii ce-or să vină.

Sursa imaginii


 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s