The Avengers

Se anunța a fi unul din filmele mari ale anului și pe bună dreptate din moment ce adună crema cremelor în ale eroilor de benzi desenate de la Marvel: Iron Man, Thor, The Hulk, Captain America, Hawkeye, The Black Widow și Nick Fury plus personajul meu negativ preferat – Loki.

Nu am plecat de la prea multe așteptări pentru că știu cum e să te duci la pomul lăudat cu sacul, mai ales atunci când arunci în ring mai multe personaje de același calibru și trebuie să le aloci timp egal la scenă sau cât de cât să faci logică prezența lor pe ecran și în poveste.

Scenariul nu lasă goluri în firul narativ sau dacă lasă goluri atunci nu sunt eu suficient de versată în ale benzilor desenate și mă mulțumesc cu puțin dar puținul ăla să-mi ia ochii și să mă țină în scaun.

Povestea e simplă – Pământul e amenințat de forțe supranaturale. Nicio armată nu e în stare să le țină piept așa că totul e în mâinile supereroilor ajutați de câțiva oameni cheie. Și cred că și ăsta e și secretul să le lași oamenilor impresia ca există un echilibru de forțe și că nu sunt total inutili.

Am apreciat ce a adus fiecare acțiunii deși trebuie să recunosc că între Hulk și Iron Man restul au făcut un ansamblu frumos de bicepși, tricepși, fesieri, abdominali și sâni. Nu că asta ar fi un lucru rău.

Mi-au plăcut notele comice inserate pe ici pe colo că parcă prea ne încruntam de la atâta flexat de muschi deși chiar de acolo a venit tot amuzamentul (thank you Hulk & Iron Man!).

Ce trebuie notat și evidențiat e că fără Robert Downey Jr. nu ar mai fi fost același lucru. El e sarea și piperul. El e cel care vine cu replicile cele mai istețe sau ironice. La polul opus fiind inevitabil Steve Rogers. Văduva Neagră a lui Scarlett Johansson ne oferă un mic tutorial de whoop ass într-o LBD și cum se face un interogatoriu ca la carte.

Dar recenzia n-ar fi completă fără Loki pe care l-am adorat în Thor, că deh am o slăbiciune pentru personaje negative cu stil (a se vedea scena din Stuttgart). Iar pe lângă asta mi se pare un efort mult mai mare să joci un personaj negativ care nu trebuie pur și simplu plăcut și luat ca atare ci care trebuie să se nască din contraste și să fie îmbinarea perfectă dintre umbre și intenții malefice plauzibile.

Efectele speciale au bătut la fundul gol (scuzați-mi franceza) toată ce înseamnă Transformers (in my opinion). Mi s-au părut mai mult decât bine realizate absolut toate de la portaluri temporale, la Hulk, la distrugerea New York-ului și dihaniile alea metalice de zburătăceau fericite prin văzduh. De asemenea kudos pentru referința la Iona și la șaorma (românii știu de ce).

Având în vedere că am mers la film, la IMAX, 2 zile la rând am avut ocazia să mai ochesc și elemente care la prima vedere îți scapă și anume coloana sonoră. Și nu mă refer la cea unde apar Soundgarden & co. ci la cea de la Alan Silvestri. Cum ar fi fost dacă toată bătălia aia uluitoare (ca să nu mai zic epică) n-ar fi avut pic de magie sonoră? pentru edificare încercați un Haywire sau nu.

Iar așa ca încheiere vă recomand călduros un IMAX și niște răzbunare eroică!

Sursa imaginii

Advertisements

Tagged: , , , , , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s