Romanian Rock Meeting – Apocalyptica

Ieri seară am dat startul oficial al concertelor pe anul acesta și prin asta mă refer la concertele în aer liber, că altfel am început timpuriu din februarie.

Apocalyptica a fost una din formațiile preferate în liceu. Atât de mult am ascultat-o încât mama credea că am început să mă închin necuratului cu un așa nume și așa pletoși în formație iar vecinii erau la un pas de a-mi bate în teavă. Că doar cât poate omul să asculte rock din ăla supărat cântat la violoncel?

Cred că vinovatul pentru toată isprava cu ”sfârșitul” apoteotic al copilului născut dintre muzica rock și cea clasică a fost Nightwisher sau poate mă molipsisem deja cu Bittersweet-ul lui Ville Valo și al lui Lauri Ylönen? În orice caz de fiecare dată când ascultam Fade to Black, cunoscut din reclama la bere Silva dar ne-etichetat la nivel mintal ca fiind al apocalipticilor, aveam parte de fiori, de piloerecție (adică piele de găină) și ocazional și de ceva lacrimi în ochi. Era ca și cum îmi cântau pe coardele inimii și storceau din mine fiecare emoție născută dintr-o înșiruire de note. Așa a devenit și Metallica mai digerabilă și mai puțin agresivă mulțumită albumului ”Plays Metallica by Four Cellos”. Iar la admirația crescândă s-a adăugat și Hope vol. 2 care a servit drept soundtrack pentru Vidocq (pe care-l recomand).

După terminarea liceului relația mea cu Eicca, Paavo și Perttu s-a cam răcit și nu ne-am mai vorbit o vreme până anul trecut sau acum 2 ani când mi-am reamintit toată furia aia din mine pe care o descătușau prin Prologue (Apprehension) sau Heat sau Somewhere Around Nothing.

Așa că atunci când am aflat că vor reveni pe plaiuri mioritice nu am putut să-i ratez.

Concertul de la Arenele Romane a fost destul de intim chit că a fost un concert rock într-un spațiu deschis, destul de mare. A fost un concert nișat, unde n-am vazut gură-cască veniți doar pentru cele 3 melodii văzute la MTV. Am avut parte și de moșeală la 2 pași și de head bangers, slavă domnului nu s-a lăsat cu semne.

Apocalipticii au intrat în scenă pe la 21:55 și au cântat cam o oră jumate: Nothing Else Matters (care poate fi văzut parțial mai jos că m-a lăsat bateria de la mobil când îmi era lumea mai dragă), I’m not Jesus, I Don’T Care,  End of Me, Worlds Collide, Master of Puppets, Hall of the Mountain King și altele pe care nu le-am reperat.

Publicul a fost foarte receptiv și asta s-a văzut și în energia celor aflați pe scenă. Perttu ne-a regalat cu diverse ținute cam țipătoare în opinia mea și un bust gol spre final. Dar cel mai frumos moment oferit a fost cel în care ne-a dăruit un solo de violoncel, la care un tip din spatele meu a fost foarte simpatic și a zis: la un concert mai civilizat ca ăsta n-am fost. Asta în condițiile în care cu nici 5 minute mai devreme toți țipam și în dreapta mea se făcea o moșeală de toată frumusețea.

Mă bucur că i-am văzut în toată splendoarea lor gotică, de îngeri decăzuți, cu pletele în vânt parcă animate de furia și pasiunea izvorâtă din arcuș. Și dacă vi se pare că m-am exprimat prea poetic nu pot să zic în apărarea mea decât că mi s-au părut rupți din paginile cronicilor cu vampiri ale lui Anne Rice. Eicca cel puțin ar fi făcut un  Lestat superb.

Sursa imaginii

Advertisements

Tagged: , , , , ,

One thought on “Romanian Rock Meeting – Apocalyptica

  1. […] cum zice clar și titlul de mai sus, m-am îndrăgostit la prima ascultare. Prima ascultare fiind Apocalyptica – Fade to Black. Și la cât de entuziasmată eram am pasat mica achiziție și alor mei, iar […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s