JVC – Dragoste la prima ascultare

Durata medie de viață a căștilor audio la mine e cam de un an, asta dacă sunt și eu puțin atentă. Dar de obicei nu sunt așa că săracele căști ajung cam așa:

După un an de utilizare intensivă

Știu că arată de parcă am ascultat muzică cu dinții și mai mult am ros la ele decât am ascultat muzică dar sunt o utilizatoare înrăită de radio și mp3-uri pe telefon pentru că acasă nu prea stau la căști. Iar căștile de obicei le înfășor în jurul mobilului și apoi îl arunc în geantă. Cam neglijent, știu și asta. De aceea au utilizare limitată.

Iar azi în timp ce mă întorceam spre casă am avut surpriza să constat că una din căști e moartă pentru că am reușit să rup cumva firele din firul principal (nu prea are logică dar asta e) pentru că am rupt chestia cauciucată de protecție de la baza jack-ului. Menționez că sunt căști de iPhone nu că aș avea și telefonul. Și nu mă declar mulțumită de ele așa cum mi-au mai zis și alții. Nu se aude bine în ele și deși e un termen destul de subiectiv țin să menționez că nu e de bine când eu am căștile în urechi, volumul dat la maxim, rock supărat și TOT pot auzi zgomotele de fundal. Plus că nu era nimic oracular spectacular la ele. Era sunet normal.

Lăsând toate astea la o parte, de câteva luni, de când a început să mi se cojească partea cauciucată de la căștile efective, am început să caut viitoare victime pe net și cred că am întors emag-ul pe dos și alte magazine online în speranța că am să găsesc ceva care să-mi placă instant și care să nu mă coste o căruță de bani că deh la cum sunt eu mult nu mă țin. Voiam inițial ceva de la Philips cu nu știu ce șmecherii, cu frecvență mare, mulți decibeli și care să nu îmi intre cu totul în urechi. Am avut și din alea și erau groaznice.

Dar na cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg am ajuns să-mi iau de nevoie altceva.

Și anume niște căști drăguțe de la JVC. De care, după cum zice clar și titlul de mai sus, m-am îndrăgostit la prima ascultare. Prima ascultare fiind Apocalyptica – Fade to Black. Și la cât de entuziasmată eram am pasat mica achiziție și alor mei, iar tata ca tata că el mai știe una alta despre instrumente audio dar mama a fost foarte sinceră în reacție ”Vai, ce bine se aude! Ce frumoasă e melodia!”.

Partea frumoasă dar cu două tăișuri e că blochează zgomotele de fundal foarte eficient așa că o să trebuiască să am grijă de acum pe stradă când le am în urechi. Și probabil or să mă surzească dar e un preț mic pentru o asemenea calitate.

Piesa de rezistență cred că e bass boost ear piece-ul care cică îmi amplifică bass-ul. Recunosc că se aude mult mai bine decât orice altă pereche pe care am avut-o până acum dar n-aș merge chiar atât de departe. Și fată fiind apreciez și cutia în care au venit, nu că aș folosi-o prea des dar așa ca detaliu de drăguț.

Iar acum de vreo oră cam așa îmi prostituez muzical urechile cu diverse și așa ca chestie cam orice de la John Mayer merge de testat căști sau sisteme audio că are omul o gamă diversă de note care ar trebui să reflecte calitatea sau lipsa ei după caz.

A da, un mare minus de care era să uit e controlul pentru volum. Chestia aia se mișcă mult prea ușor și nu ai decât 3 setări – mic, mediu și mare. Deci mai bine nu era.

În rest toate bune și sper să mă țină, cel puțin până îmi fac curaj să iau căști Pioneer sau Blaupunkt și să nu le mai maltratez crunt.

My new toys

Sursa imaginii

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s