Vanessa Paradis

Ăl de sus îmi e martor că ascult muuuuuuultă muzică. Iar oamenii cu care trebuie să mă întâlnesc prin diverse locuri prin oraș știu că atunci când mă vad am mereu căștile în urechi. Și nefericiții pe care, zic ei, îi ignor știu că motivul e tot ăsta, că am constant căștile în urechi cu muzică și deci automat sunt în lumea mea și nu mai conștientizez ce se întâmplă pe lângă mine, pe stradă, la semafor etc.

Și cum din păcate radiourile românești nu-mi sunt niciodată suficiente iar Virgin Radio Italy mi-ar consuma din 5 melodii toți MB de trafic de date incluși în abonament, nu-mi rămâne decât să mă mai delectez și cu mp3-uri alese pe sprânceană și recomandări.

Ultima găselniță e Vanessa Paradis, cunoscută în rândul lumii mai mult ca parteneră a lui Johnny Depp. O știam de ani de zile și ca actriță și ca (,) cântăreață cu al său Joe Le Taxi și Be My Baby. Știam și că a fost cuplată cu Lenny Kravitz. Dar nu știam de Sunday Mondays până luni când l-am prins la H FM 2.0

Și cum m-a mânat curiozitatea să caut în hăurile internetului diverse informații și poze despre sus-numita și fostul iubit, m-am ”împiedicat” de albumul din 1992 care se cheamă tot Vanessa Paradis și care a fost produs și scris de Kravitz.

Cum mi-s fan Lenny de prin liceu, perioadă a marilor descoperiri muzicale, am plecat urechea la cele 11 melodii și cum ar zice unii ”color me impressed”. Se simte influența lui Lenny și cred că ăsta e și unul din motivele pentru care îmi place. Nu e clar ancorat în anii 90, ca alte albume ale altor artiști, dar nici nu e producția ultimului an. E dulceag și ușor, perfect pentru zilele de vară, pentru visare, pentru relaxare și descrețit fruntea în drum spre casă.

Personal îmi place și am ascultat obsesiv săptămâna asta Lonely Rainbow care mă face să mă simt cumva vinovată. Mă simt ca un voyeur. Este intimă, o baladă mlădioasă care te învăluie în aburi dulcegi de iubire. Nimic rău în opinia mea. Dar atunci când începi să auzi și vocea lui Kravitz îți formezi o imagine în cap cu ei doi. Cu o camera semi-obscură, cu raze de soare care brăzdează întunericul, cu ei doi în colțuri opuse și melodia fiind firul de aur care îi leagă. Iar modul în care se termină, acele câteva secunde îmi par ca finalul de vis. Nu vrei să se termine dar cui îi pasă de ce vreau eu.

Alte piese care m-au ”prins” sunt Natural High, Gotta Have It și Your Love Has Got a Handle on My Mind.

Sincer îl recomand. Alte albume de-ale Vanessei n-am mai ascultat ca să pot să fac o comparație, dar raportat la mizeriile muzicale comerciale din ziua de azi e aur curat.â

Spor la ascultat și la visat pe ritmuri de Lonely Rainbow.

Sursa imaginii

Advertisements

Tagged: , ,

One thought on “Vanessa Paradis

  1. Vlad June 23, 2012 at 2:28 pm Reply

    noroc ca se mai despart astia, si asa mai scrii si tu niste chestii smechere si asa mai aud si eu si dau play si imi place.hihi
    and that’s the way the cookie crumbles

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s