Subconștientul creează monștri frumoși

Teoretic o dată cu vârsta ar trebui să nu-ți mai fie frică pentru că știi că în întuneric nu e de fapt nimic. Că imaginația îți joacă feste și nimic mai mult. Dar din contra o dată cu trecerea anilor îți e din ce în ce mai frică. Frică de ceea ce nu ai și vrei și nu știi cum să obții, că visele adună praf și nu se materializează decât în stafide ale subconștientului, că potențialul tău nu e decât o alăturare tristă de două cuvinte și în niciun caz vreun imbold sau impuls propulsor spre lucruri mărețe.

Ajungi să-ți mai fie frică să interacționezi cu sexul opus pentru că în ciuda celor 223 de lecții de viață adunate în mod dureros sau rușinos nu ai învățat niciodată cum să îți ții în frau emoțiile sau flâlfăitul aripilor de fluturi din stomac. Ai învățat în cel mai bun caz cum să porți o mască pe față și cum să o ții acolo fix cât trebuie, nici o secundă în plus sau în minus.

Iar dacă la 16 ani unele iubiri păreau imposibile, mai incolo par cu atât mai imposibile când rațiunea îți înșiră în față o serie de criterii socio-economice de cele mai multe ori cu care să-ți alimentezi imposibilitatea.

Și aici întră în scenă subconștientul, vânzător amar de vise, care oricât de frumos ar fi împachetate nu fac decât  să-ți pârjolească sufletul mai ceva ca un 45 de grade la umbră. Pentru că te trezești strangând la piept perna și nu obiectul dorințelor tale.

Iar din modalitatea simplistă de a îmi interpreta visul de aseara reiese același lucru: că tânjesc după și fug de deopotrivă de aceeași persoană. De parcă nu aș ști ce îmi provoacă mai multă suferință – să o am lângă mine și să o pierd ca să știu de ce mă doare sau să nu am niciodată lângă mine pentru că știu că suntem ca-n poeziile lui Eminescu, doi aștri care gravitează pe orbite diferite.

Săracul meu subconștient nu reușește să reconcilieze realitatea cu lumea visului decât prin construcția celor mai frumoși monștri pe care i-ar putea visa vreodată o fată într-un scenariu care ar face-o pe Jane Austen să mă aplaude la scenă deschisă pentru ilustrarea gesturilor reținute dar cu încărcătură emoțională cât pentru un roman întreg.

Advertisements

Tagged: , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s