B’estfest 2012 – Între Garbage și Pulp

Deștepți au fost englezii aștia când au zis că ”If there’s a will there’s a way!” și na că voința a fost atât de mare în mine week-end-ul care a trecut încât am bagăt mână în buzunar fără regrete (după ce am găsit bilete reduse cu mai mult de 50%) și m-am dus la B’estfest, în Tunari, fix după colț, la mama naibii.

Nu știu dacă mi se trage de la vârstă sau de la căldură dar tare m-am mai făcut comodă în ultima vreme atât de comodă încât gândul la distanța parcursă mă făcea să-mi fie lehamite instant și admirația nemărginită pentru Shirley&Butch să fie îngropată undeva sub lamentările de ”dar e atât de departe!”.

Na că n-a fost atât de departe. Și nici n-am murit deși încă tușesc de la praful inhalat duminică. Dar să o luăm cu începuturile.

Deși RATB-ul a fost suficient de drăgut încât să pună la dispoziție autobuze pentru doritori ele s-au dovedit depășite numeric și cum ”nu mersi, nu vin cu 6 ore înainte să stau la coadă” am preferat opțiunea cu microbuzul din Pipera. Alegere strajnic de bună având în vedere că în drum spre locația cu pricina n-am văzut niciun autobuz.

Pe modelul ”și la noi ca la alții” B’estfest-ul a avut zonă de camping, mai mult de 2 scene (când am fost în 2009 la Romexpo erau doar 2 mari), corturi cu băutură și mâncare, corturi ale unor cluburi ca Expirat și Control (doar la ălea am fost), standuri cu înghețată, țigări, loc de făcut tatuaje și piercinguri (am scăpat intacta și de data asta) șiiiiiiiiiiiiii…o zonă cu diverse chestii (mașinuțe, roți, lanțuri) ca la bâlci unde ne-am dus toată gașca glonț. Și cu ocazia asta m-am convins că răul meu de înălțime e cam nefondat și rămân la ipoteza cu îmi e frică să nu cad.

Mâncarea și băutura au fost ok după standardele mele deși cârnăciorii de duminică erau ușor răciți. Silva brună încă-i bună. Toate tranzacțiile au fost pe bază de jetoane ca la toate festivalurile/concertele la care am fost. 1 jeton = 6 lei. Cam scumpuț zic eu în condițiile în care 1 pahar de 400ml de apă era 1 jeton și o bere undeva între 1 – 2 jetoane, deci un Heineken 12 lei (not cool yo!).

Mesele au fost insuficiente cred la ce am văzut. Și o chestie deranjantă rău a fost mizeria. Mai multe coșuri de gunoi n-ar fi stricat. Așa la câte un colț de masă mai vedeai câte un morman de cutii, ambalaje, pahare de bere etc.

Și acum să vorbim despre felul principal și anume concertele.

Vineri headlineri au fost magnificii Garbage. Îmi plăceau de ceva ani dar admirația și frenzia legată de trupă a venit abia după ce am făcut asocierea Butch Vig – toboșar și producătorul a clasicului și legendarului Nevermind și a ultimului album Foo Fighters – Wasting Light. În plus ca bonus am avut-o pe Shirley Manson care pentru mine e un model legat de cum trebuie să fie o femeie – independentă, deșteaptă, încrezătoare și roșcată 😀

Concertul a început la 12:03 pe ceas și printre piesele cântate au fost Special, I Think I’m Paranoid (melodia de deschidere), Stupid Girl, Supervixen, Cherry Lips, I’m Only Happy When It Rains și altele câteva pe care nu le-am reținut. În total au cântat cam o oră jumate cu tot cu bis. Mi-a plăcut la nebunie energia lor, profesionalismul și faptul că au fost total lipsiți de orice fel de fițe. Shirley a comunicat constant cu publicul și ne-au zis în repetate rânduri cât de mult se bucură că sunt aici și că atunci când se vor întoarce vor vorbi în română pentru că engleza noastră este ridiculously good. Am plecat plutind de fericire chit că ziua fusese lungă și eram obosită Butch Vig și Shirley Manson erau acum mai mult de niște imagini online sau videoclipuri.

Duminică n-am mai ajuns la Les Elephants Bizzares și nici la The Mono Jacks de la început dar am prins duetul cu solistul celor de la The Amsterdams și coverul realizat după Sabotage-ul celor de la Beasty Boys. La Caro Emerald mi-am savurat berea din cortul Expirat. Lenea-i grea distanța-i mare.

La 11:50 Pulp au intrat pe scenă și au început să cânte cu iconicul numele al formației făcut din neoane pe fundal. M-am simțit ca în Disco 2000, ca atunci când mă uitam cu mama la Top 20 la MTV. Pe lângă celebra piesă la care publicul s-a dezlănțuit și a început să cânte și să danseze la unison am mai avut parte de This Is hardcore, Do You Remember the First Time?, Babies, Common People, Monday Morning și altele pe care nu le-am reținut/recunoscut. Pe la 1:20 era totul gata spre bucuria noastră, a celor care știam că în câteva ore ne trezim să mergem la munca.

Per total au fost două zile frumoase care și-au lăsat amprenta pe panoul meu de plută îmbogățit cu încă două bilete.

This slideshow requires JavaScript.

 

 

Advertisements

Tagged: , , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s