Întâia seară de Control, ultima seară de Control

După îndelungi insistențe și rugăminți și pledoarii am zis că e cazul să vad faimosul beci, cum îl denumesc cei de-ai locului și cum e mai bine să mergi într-un club când tu în mod normal nu ai nicio treabă cu mersul în club?

Te duci la un concert. Sau la un combo de concerte.

Așa că undeva pe la final de iulie mi-am luat inima în dinți și m-am dus să îi văd pe clujenii de la Lights Out, despre care citesem numai lucruri bune în ultimul număr din DOR, și pe cei de la Yelllow despre care nu știam absolut nimic.

Controlul nu e de departe omul negru pe care mi l-au descris unii. Am fost în beciuri mai neprimitoare ca ăsta (Revenge, Crossroads). Mi-a plăcut vibe-ul, pereții plini de versuri, Davie Bowie-ul de pe perete, baia plină ochi de afișe de la diverse evenimente găzduite de club și lista de prețuri care nu e tocmai la nivelul celei din Regie dar nici de Centru Vechi nu e.

Lights Out au demonstrat că și liceeni pot face muzică bună deși puțin dusă într-o extremă unde nu am fost în stare să o înțeleg pentru că era mai multă muzică și mai puține versuri. În orice caz efortul lor a fost apreciat.

Apoi au intrat pe scenă cei de la Yelllow care au reușit să mă lase ușor cu gura căscată. Muzica a fost mult mai digerabilă și în consecință și atmosfera cu totul alta. Future, Naive și Crimson au fost câteva din piesele cântate care pot fi ascultate și aici. Iar eticheta de electro post-soul nu face decât să însumeze și să aducă la un loc trăirile. Și ce e și mai plăcut e că deși categoria muzicală începe cu electro asta nu înseamnă că merge înspre sunete produse de roboței industriali. E mai mult soul și încălzește toate colțurile inimii.

____________________________________________________________________________________________

A două noapte de Control a fost și ultima, din păcate cred. Am fost din nou pentru muzică și pentru întregirea ritualului. Dacă acum 4 ani Control s-a deschis cu un concert The Amsterdams și The Mono Jacks, pe 17 august clubul și-a închis obloanele după o reprezentație din partea amândurora.

Tot atunci mi-am amintit de ce nu frecventez atât de des cluburile și motivul ține mai degrabă de aversiunea față de aglomerație, de transpirat cot la cot cu individul care mai are puțin și se freacă de mine și de fumul de țigară care mi-a înroșit ochii ca după 2 nopți de nesomn.

The Amsterdams probabil au avut o noapte mai puțin plăcută și am să o pun pe seama dificultăților tehnice, rezervându-mi aprecierile muzicale pentru o altă dată, mai favorabilă.

The Mono Jacks sunt The Mono Jacks. Probabil cea mai bună trupă de muzică românească de la noi. Doru a fost din nou formidabil, ca întotdeauna. Cu vocea aidoma mp3-urilor sau CD-ului și nelipsita chitară. Totodată am avut parte de premiera videoclipului pentru piesa Gândurile.

Per total a fost o seară foarte plăcută în care am învățat că datul din coate te duce în fața scenei în cele din urmă.

La revedere Control, să ne vedem cu bine în noua locație!

Sursa imaginii

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s