Red Hot Chili Peppers în concert

Anul ăsta am bătut recordul la concerte și încă nu am tras linie pentru că mai am loc pe listă și timp să mai adaug nume. Dar mai mult ca sigur bijuteria coroanei va rămâne concertul din ultima zi de vară al americanilor de la Red Hot Chili Peppers.

Mulți l-au numit concertul anului sau aproape concertul anului. Pentru mine a fost concertul anului ca amploare, locație, complexitate și probabil număr de oameni care au participat. Și totodată cea mai frumoasă surpriză pentru că în 2011 am fost la transmisiunea în direct a lansării albumului I’m With You din Berlin, grație Light Cinema.

N-am să mă lansez într-o explicație exhaustivă în care aproape că le ridic statuie sau în care mai am puțin și mă închin la ei cu două mâini pentru că sunt geniali sau rupți din raiul muzicii rock. Sunt o trupă bună, foarte bună chiar după prestația live, dar care cam șchioapătă pe alocuri la capitolul inovație. Dar ăsta nu e neapărat un lucru rău pentru că n-au pus în cui pingelele psihedelice pentru ceva inferior sau nepotrivit lor.

Ce am să punctez în schimb e cum m-am lovit prima dată de ei – a fost datorită piesei Aeroplane pe MTV-ul clasic și ciudățeniei numite Dave Navarro, amintirea cea mai vie e legată de Zephyr Song și prima zi de liceu, de fiecare dată când ascult Scar Tissue mă gândesc la Bix, cel mai bun album al lor e în opinia mea By the Way deși piesa mea preferată e un cover după Stevie Wonder și anume Higher Ground. Under the Bridge a fost și ea în playlist la greu în liceu iar Californication deja a căpătat conotații speciale datorită serialului cu același nume, deși n-au nicio treabă una cu alta, bine poate doar procesul legat de numele de Californication.

Și acum să vorbim despre concert în sine. M-am numărat printre norocoșii care au avut bilet la gazon A sau golden circle și în consecință singura mea problemă a fost aglomerația și eternii țărani care au venit la 8 și ceva pe stadion și au început să se înghesuiască în față. Acest mic neajuns s-a rezolvat de la sine o dată cu trecerea primului sfert de concert când lumea a mai și plecat din zona mea.

Sonorizarea a fost perfectă, mai puțin la piesa de început – Monarchy of Roses. Am avut cam 15m până în scenă ceea ce din nou a fost decent pentru că am vrut să pot să îi văd pe toți. Cel mai bine în raza vizuală a fost toboșarul Chad Smith și chitaristul Josh Klinghoffer. Anthony Kiedis se ține bine la cei 49 de ani ai săi și ar face de rușine mulți tipi care au doar jumate din vârsta sa. Flea sau pe numele său Michael Balzary are mai multă energie decât un iepuraș duracell pe Red Bull fapt motivat cu statul pe mâini și nebunia numită și cântat la bas.

Mi-a plăcut atitudinea lor de ”Thank you, Romania! You’re fuckin’ amazing!”. Așa cum mi-a plăcut și atmosfera care face diferența între un concert cântat pe stadion și unul cântat oriunde altundeva. La piese ca Under the Bridge sau Can’t Stop vocea solistului a fost acoperită de cea a publicului. Și asta înseamnă în cele din urmă devoțiune din partea fanilor pentru muzică, din partea trupei pentru ceea ce fac.

Ca setlist nu pot să mă plâng decât de absența Zephyr Song-ului. În rest au cântat cam tot ce mi-am dorit să ascult sau ce și-a dorit orice iubitor de ardei roșii și iuți după cum arată și setlistul.

Monarchy of Roses
Dani California
Can’t Stop
Scar Tissue
Look Around
Charlie
Hard to Concentrate
The Adventures of Rain Dance Maggie
I Like Dirt
Under the Bridge
Higher Ground (cover dupa Stevie Wonder)
Californication
Goodbye Hooray
By the Way

Bis

Sir Psycho Crazy
They’re Red Hot (cover dupa Robert Johnson)
Ethiopia
Give It Away

Despre trupele din deschidere pot spune doar bravo Grimus! Prima trupă, AAAK (As Able As Kane) fiind mai mult zgomot decât muzică.

Organizarea a fost ok. Aceleași jetoane de 6 lei, accesul s-a făcut destul de rapid și la intrare și la ieșire. De toalete nu am ce zice că nu m-am dus iar cozile la suc/bere/etc. nu știu cum au fost pentru că o dată ajunsă în fața scenei nu m-am mai mișcat pentru nimic.

În concluzie am plecat fericită și mulțumită și fermecată de toată experiența unui concert pe stadion cu o formație pe măsură. They we’re with us!

Pentru poze vă recomand cu căldură să mergeți aici și aici.

Sursa imaginii

Advertisements

Tagged: , , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s