Weeds

The Original MILF

Little boxes on the hillside, Little boxes made of ticky-tacky, Little boxes, little boxes, 

Little boxes, all the same.

There’s no business like grow business!

A fost o dată ca niciodată, că dacă n-ar fi fost nu s-ar fi povestit. În idilica suburbie a Agresticului, Nancy Botwin  își ducea zilele liniștită, vânzând iarbă vecinilor săi, mulțumită Heliei și lui Conrad. Dar cum orice basm are nevoie de o forță malefică, a tot distrugătoare care să își bată joc și să arate middle finger-ul echilibrului au intrat în scenă pe rând niște

armenieni, niște traficanți mai dubioși (i’m looking at you U-Turn), DEA-ul, un incendiu devastator-ish, rudele îndepărtate care erau evrei și deci adorabili cu yiddish-ul lor și încăpățânarea și frumosul Renmar. Apoi au venit mexicanii și Demian Bichir (Esteban Reyes) și the shit really hit the fan și Shane a devenit criminal (go figure) și apoi a venit Canada și iarăși mexicanii cu cartelul lor cu tot și închisoarea pentru Nancy(Mary Louise-Parker). Danemarca nu a fost atât de interesantă așa că a venit rândul orașului care nu doarme niciodată și a corporațiilor și a fondurilor mutuale și schemelor de delapidare.

Și fix când ziceai că gata, asta e, toată lumea s-a calmat Mrs. B. își ia un glonte în tamplă și asemeni unei pisici budiste supraviețuiește. Apoi vine căința, dorința de renunțare, normalitatea, trec 5 minute, Nancy și tot clanul Botwin revin la afacerea de familie. Anii trec, mai pierd o dată totul ca să câștige totul și la final, totul e ca în Ocean’s Eleven dar fix pe dos.

Și dacă asta nu e cronica de serial pe care sperați să o primiți îmi pare rău. De fapt nu-mi pare rău pentru că au fost 4 ani superbi (pentru că nu m-am uitat de la început din 2005) în care m-am întrebat de la episod la episod dacă situația se poate înrăutăți și s-a putut. Pentru că în 102 episoade au reușit să strângă la un loc o echipa eclectică. Era câte cineva pentru fiecare. Superbul Silas (Hunter Parrish) și talentul lui nativ pentru crescut iarbă, Shane (Alexander Gould) și tendințele sociopate, Doug (Kevin Nealon) și ideile de afaceri care de care mai idioată și mai lucrativă, Celia (Elizabeth Perkins) și sarcasmul mușcator, la Guillermo și al său Blanca.

A fost o experiență de neuitat. De dinainte ca filmele cu și despre droguri să fie la modă. Fără dramatismul și nelipsitul nor negru de deasupra lui Breaking Bad. Cu umor și ironie, cu situații tâmpite dar care nu te făceau să-ți pară rău, cu replici superbe și cu atât de multă cafea la vedere.

Am urmărit 8 sezoane pentru că mi-au dat o lecție despre cum ”mereu există o cale” chit că lucrurile nu sunt în viața reală ca în filme. Că nu poți să fugi la nesfârșit de cine ești cu adevărat și oricât de sinuoasă ar fi calea ta e a ta și trebuie îmbrățișată ca atare. Că suntem oameni și facem greșeli dar nu e niciodată prea târziu să le corectăm. Că oamenii cei mai valoroși nu vor fi mereu acolo alături de noi și că de fapt dragostea nu este îndelung răbdătoare.

Mi-a făcut reală plăcere să văd anti-eroina Nancy la final de drum – mai înțeleaptă, mai echilibrată, tânjind în sfârșit după un real echilibru, la capătul unui drum în care nu mai are nimic decât un morman de amintiri și 3 băieți care poartă însemnele încercărilor, și ale celor reușite și ale celor mai puțin reușite de a fi o mamă bună.

Înevitabil mă întorc la Breaking Bad și la dilema constantă de ”când e prea mult mult prea mult?”. Ce mai contează scopul dacă intenția e bună?

În afară de final, care a fost tot ce mi-aș fi putut dori vreodată de la un final de sezon, scena cea mai șocantă cred a fost cea din penultimul episod, în care Andy pleacă definitiv. Scena aia în care încearcă să îl rețină și crede că dacă îi oferă ce și-a dorit atâția ani va rămâne. Dar fix acolo se rupe totul și o dată cu firul narativ și inima privitorului pentru că nu poți rămâne indiferent.

Am să înclin jobenul și pentru cover-urile după faimosul Little boxes on the hillside al Malvinei Reynolds în sezoanele 2, 3 și 8 de către diverși artiști printre care merită menționați Elvis Costello, Death Cab for Cutie, Regina Spektor, Donovan, Billy Bob Thornton, The Shins, Joan Baez și Linkin Park.

Apoi ar mai fi intro-urile episoadelor care sugerau ce se va întâmpla în respectivul episod. Și geniul lui Jenji Kohan fără de care Weeds ar fi fost încă un alt serial din multele. De fapt, dacă nu mă înșeală memoria, Weeds și Dexter au avut un rol deosebit de împortant în a face Showtime-ul de azi. Așa că vă mulțumesc!

Iar pe final vă las cu afișele sezoanelor care au fost pe măsura show-ului și a MILF-ului :))

Sursa imagine

This slideshow requires JavaScript.

Advertisements

Tagged: , , , , , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s