Nemira, plăcerea lecturii

Anul trecut, pe la final de octombrie l-am cunoscut pe Golden. Ne-am iubit nebunește preț de o săptămână. Sau mai exact preț de 367 de pagini cât a durat aventura prin lumea lui.

Aveam 23 de ani și căutam aventură, dar una care să nu mă zdruncine emoțional din temelii sau care să îmi lase un gust amar la final și o mână de regrete ca amintire. Voiam să mă trezesc din amorțeala de toamnă și să fiu sedusă de o altă lume și de un bărbat așa cum nu găseai decât prin filme. Mi-l doream frumos, educat, stilat și cumva de neatins, pentru că întotdeauna râvnești mai cu jind la ce nu poți avea.

Mă fac vinovată de frivolitate și de hedonism literaro-cinematic și recunosc că nu e prima oară când mă avânt (de la distanță) în lumea seducătoare a escortelor de lux. Dar dacă data trecută am văzut cât de ușor se transformă pasiunea în bani prin intermediul lui Belle (de jour), de data asta am privit totul prin ochii unei escorte masculine, într-un mod pe cât de necomplicat pe atât de tranșant.

Petreceri, prieteni, vieți duble, femei puternice și de succes care își permit orice și-și cumpără complicitatea amoroasă cu ora sau cu ziua, care văd în persoana unui bărbat frumos și seducător echivalentul unei genți Birkin, pentru care stai pe lista de așteptare ani de-a rândul  dar care în cele din urmă nu reprezintă mai mult de un simbol al statutului și al puterii, uneori chiar simbolul absolut al puterii și al statutului. Apoi sunt acele femei pentru care afecțiunea cumpărată cu cardul de credit al tatei sau cu atenții scumpe nu reprezintă decât o răzvrătire asupra clasei sociale afluente căreia îi aparțin, a unei figuri paterne proeminente și a unei colivii aurite, care pe cât de spațioasă pare pe atât de restrictivă e.

La final n-am mai simțit gustul dulce-amărui al regretelor, al unei existențe duplicitare pentru care plătești mult prea mult, pusă mereu sub amenințarea strălucirii orbitoare a luxului care pe cât atrage pe atât distruge. Am ajuns la ultima pagină împăcată cu destinul personajelor, fericită că am trăit de la distanță iureșul aventurilor în lanț, scăldate pe alocuri de un exces delicios. Dar cel mai mult mi-a plăcut că mi s-a oferit indirect și în mod nepremeditat răspunsul unor frământări personale. Eterna pendulare între relația stabilă dar previzibilă și cea plină de neprevăzut dar finită în timp.

“Mă gândesc cum se întâmplă întotdeauna ca numai când nu te poți bucura de cineva îți dai seama, în cele din urmă, cât de mult dorești acea persoană.” Golden Boy

Cu asta am rămas în cap. Cu certitudinea că unele trăiri sunt universale, că viața nu te scutește de anumite experiențe doar pentru că s-a întâmplat să te naști cu mai multe privilegii. Așa cum nici frumusețea nu e o garanție pentru lacrimi în minus sau dezamăgiri amoroase.

Sloganul –  ”Nemira, plăcerea lecturii”  se potrivește mănușă cărții Memoriile unui gigolo pentru că oferă o escapadă binemeritată spre o lume inaccesibilă, fără a cădea în depravare totală sau a face abuz de un ton dramatic despre virtuțile vieții. E echivalentul literar al devorării unei cutii întregi de trufe de ciocolată, la finalul căreia te simți satisfăcută pentru că așa cum spunea și Oscar ”Moderation is a fatal thing. Nothing succeeds better than excess”.

Articol scris pentru SuperBlog 2012.

Advertisements

Tagged:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s