i80 – Octagenarus tehnicus

Țin minte că din tinerețe, acum aproape 50 și ceva de ani, mi s-a spus că fac parte din generația nativilor digitali. Adică a celor ce s-au născut în timpul sau după introducerea către mase a tehnologiei digitale și care au interacționat cu aceasta de la o vârstă fragedă, având o mai mare ușurință în a înțelege conceptele pe care se bazează.

Și na că au trecut cinci decenii și totul a evoluat rapid dar fluid și nu m-am simțit niciodată deconectată de la tehnologie, chiar și atunci când am devenit mai reticentă în a cumpăra ultimul device în defavoarea celui pe care deja îl dețineam pentru că a ajuns să primeze confortul și familiaritatea și nu ultima configurație tehnică. De parcă ar mai face vreo diferență că  monitorul incorporat e monitor LCD sau monitor LED.

Dar deja e târziu deși alarma ceasului nu a sunat și eu nu m-am dat jos din pat să le fac micul dejun prichindeilor. Cu o mișcare a palmei în dreptul afișajului electronic alarma este dezactivată, radioul începe să cânte, eu îmi pun în ureche dispozitivul oval de dimensiunea unei unghii ca să pot comunica cu  Jarvis, asistentul electronic al casei mă întâmpină voios cu ”Bună dimineața doamnă Căli!”

– Of Jarvis! De câte ori ți-am zis să nu mă mai domnești atâta că mă faci să îmi simt vârsta deși trebuie să recunoști și tu că pentru o gagică de 80 de ani mă țin bine.   

– Da doamnă! Îmi pare rău doamnă, dar nu pot să suprascriu comenzile preinstalate, mai ales din moment ce dvs. ați optat pentru varianta de majordom britanic din anii ’20 și noi cam ținem la etichetă. Și aveți dreptate, nu arătați nicio zi peste 60.

– Jarvis dacă ai avea față aș jura că tocmai ai roșit și că ai încercat să flirtezi cu mine.

– Doamnă…eu..

– Hai las-o baltă! Mai bine pornește cafeaua și pregătește-mi cele necesare pentru micul dejun. A da și cred că strănepoții vor dori clătite franțuzești și muffins. Și încearcă să bagi și niște stafide prin ele și coacăze negre că iar or să își ascundă fructele în șervețel când eu nu mă uit și au nevoie de vitamine la vârsta lor.

Pășesc în baie și cum mă apropii de chiuvetă apa începe să curgă, ceea ce între noi fie vorba încă mi se pare ciudat având în vedere că e un sistem ecologic de economisire a resurselor de primă clasă, dar care aparent permite un jet constant de apă, pe o perioadă îndelungată. Ce ți-e și cu tehnologia asta!

Îmi scot din sertar micul meu estetician care a oprit timpul în loc și mă face să arat cu două decenii mai tânără. E ca un tub, argintiu, cât palma de lung, la un capăt se îngustează și e prevăzut cu un orificiu din care iese lumina pulsatoare cu diferite lungimi de undă care m-au ajutat să spun adio ridurilor și petelor cauzate de vârstă. Apoi e doctorul din degetar, cum îmi place să-l numesc, cu ajutorul căruia îmi monitorizez constant sănătatea – glicemie, colesterol și alte câtele pentru care tot avansul tehnologic s-a dovedit a fi inutil. Pun un deget în respectivul degetar și apoi toate informațiile îmi sunt descărcate pe smart glasses și le pot consulta mai târziu.

This slideshow requires JavaScript.

Uff…oare cu ce să mă îmbrac?

– Jarvis, te rog compune-mi 4 ținute pentru ziua de azi în funcție de vremea de afară și fă-le să fie cât de cât cochete că merg cu strănepoții la muzeu și altă ocazie să mă aranjez nu prea am.

– Imediat doamnă! Se vor descărca pe teletableta dvs. în câteva momente.

– Hmm…poți să pornești semnalul pentru ea că iar se pare că am rătăcit-o pe undeva.

Cât ai zice pac deja începusem să aud semnalul sonor al teletabletei  sau struțocămila rezultată din combinarea telefonului și a tabletei într-un divice din gorilla glass cu touch screen. Bună invenție mai ales că eram sătulă pe la 30 de ani să car după mine și laptopul și telefonul și tableta. Acum am un sigur device, care proiectează pe orice suprafață plană o tastatură virtuală, cam în stilul unui chenar format din raze laser, numai că evident e mult mai șmecher de atât. Și teletableta poate proiecta inclusiv în aer tot afișajul cu aplicațiile de pe home screen de unde pot să îmi consult mailul, să văd un film, să văd poze. Și toate aste cu o simplă comandă executată dintr-o mișcare a mâinii.

În cele din urmă decid cu ce să mă îmbrac și merg spre bucătărie unde cafeaua mă așteaptă deja în ceașca preferată. Pe masă stau laptele, dulceața, untul, cerealele, fructele și sucul de portocale care apar instant la apelarea unei comenzi vocale către Jarvis, din frigiderul incorporat în mobilier. Pur și simplu se deschid niște nișe în blatul din mobilă și apar ca prin minune. Iar clătitele și muffins sunt făcute de mașina de gătit inteligentă care e de asemenea conectată la frigider și la alte spații de depozitare din bucătărie care adăpostesc alimentele. Dumnezeu știe cum de și-o lua ingredientele de care are nevoie și cum de știe în ce fel să le combine! A încercat săracul Jarvis să îmi explice o dată dar m-a pierdut după modulul de gătit cu 6890 de rețete din toată lumea.

– Neața buni! spuseră în cor cei 3 strănepoți ai mei cu vârste cuprinse între 10 și 6 ani – Teo, Mircea, Elena și Smaranda.

– Neața dragilor! Sunteți pregătiți pentru ziua de azi?

– Da sigur! De când ne doream să mergem la Muzeul de Științe cu tine să ne povestești de toate chestiile alea ciudate de prin muzeu care tu zici că sunt de pe vremea ta.

– Știți n-a fost chiar atât de în urmă și multe din device-urile din ziua de azi sunt precursorii celor de atunci.

– Bine bine, cum zici tu!

După micul dejun ne-am îmbarcat cu toții în mașina 100% electrică și blândă cu mediul înconjurător, mi-am pus smart glasses pe nas care a preluat automat toate funcțiile teletabletei, pe lângă conectarea în timp real cu mediul înconjurător de unde îmi funizează traseul cel mai scurt de ajuns la muzeu, unde sunt blocaje de trafic sau unde sunt străzi închise pentru lucrări.

20 de minute mai târziu ajungem la muzeu. La intrare copii se entuziasmează la vederea unui chioșc interactiv de unde aflăm ce expoziții putem vizita și unde se află localizate sălile în funcție de domeniu.

Copii mă roagă să le fac poze cu scheletul de mamut, cu diversele animale împăiate sau cu dioramele oamenilor de cavernă. Totul e foarte simplu cu o comandă vocală dată ochelarilor.

Privind la ei și la bucuria adusă de simpla vizită a unui muzeu, realizez că unele lucruri nu se schimbă niciodată și că tehnologia nu va înlocui chiar totul, deși va continua să ne simplifice la infinit existența.

Articol scris pentru SuperBlog 2012.

Sursa imaginii

Advertisements

Tagged: , , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s