Surâsul cuceritor al lui Voltaire


Căutăm fericirea fără să știm însă unde, așa cum oamenii beți își caută casa, aproape siguri că au una.

– Voltaire

Aș putea să număr pe degetele de la o mână persoanele care mă lasă fără cuvinte. Și tu ești una dintre ele. Tu cu limba ta ascuțită care revarsă într-una citate și anecdote și povești culese de prin cărți sau din străini.

Tu cu surâsul acela mereu ironic de nu știu dacă râzi cu mine sau de mine. Cu ochii căprui întrebători, căutând răspunsul la întrebarea pe care încă nu mi-ai rostit-o. Mereu dorind să fii cu un pas înainte în fața mea, de parcă dragostea ar fi un joc de șah cu pioni făcuți din replici și nu din gesturi atente, romantice sau stângace.

Nu știu cum să îți zic în față că schimburile noastre de replici au devenit de la o vreme un ”rău” necesar, de parcă inima nu-și poate înteți bătăile decât între măsurile tale inegale de cuvinte.

Tu spui ceva, eu altceva și ne înlănțuim în povești, în glume, uitând cum trece timpul, cum trec orele, cum în fața noastră se nasc turnulețe din cești de cafea sau cum se ridică ziduri sub forma ceainicelor în calea mâinilor noastre sau că de fapt la masă nu suntem niciodată doar noi doi ci încă alți doi, trei sau chiar mai mulți.

Și îmi e ciudă că nu găsesc niciodată o scăpare, o pauză în fluviul de vorbe în care să-ți zic că vreau să te revăd, doar pe tine, fără ceilalți. Și îmi pare rău că ești imun tuturor formelor de flatare, mai puțin celei în care mintea ți-e pusă pe jar de parcă ai simți cu creierul și ai gândi cu inima. Iar eu rămân încurcată neștiind cui să-i vorbesc mai întâi.

Aș vrea să îți cuprind capul cu mâna și să-ți șoptesc la tâmplă toate poveștile care ți-ar smulge un zâmbet veritabil și m-ar face să văd cum întinzi stângaci, și tu, mâna ta spre a mea.

De asta ți-l dau pe Voltaire, dorindu-mi să mă ascund ca un hoț în noapte în cele mai ascunse gânduri, în ironia care ți-a devenit laitmotiv.

Cât despre fericirea care mi-ai zis că e iluzorie, doar o himeră care ne face existența suportabilă, nu pot să-ți zic decât că sunt sigura că avem cu toții una, iar noi doi s-au putea să o avem pe aceeași fără să ne dăm seama.

Te voi aștepta la aceeași masă de la geam, cu ceaiul în față și primul pion mutat pe tabla noastră invizibilă de șah.

Articol scris pentru SuperBlog2012.

Advertisements

Tagged: , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s