Bitul de hârtie

Ce-a mai rămas din vechile obiceiuri? Din lupta dintre evoluția și involuția hârtiei tipărite?

De-a lungul anilor scrisorile, cărțile, ziarele, revistele au migrat spre digital mai ceva ca dinozaurii loviți de era glaciară. Și tot ce vrem e să inovăm , să facilităm accesul, să ne luptăm pentru atenția celui căruia îi sunt adresat rândurile, să îl sustragem din cursa contra cronometru și să-l învelim în ziduri de hârtie, să-l facem atemporal și răbdător la întorsul paginii de celuloză.

Oricât de mare iubitoare aș fi de tehnologie și de conectivitate, n-am să pot să mă rup nicicând de emblema fizică a lucrurilor care par date uitării. Pe cât ne grăbim să avem totul la un click distanță, pe trei device-uri, mereu cu noi cu un minim de grame în buzunar sau în geantă, pe atât de rapid vindem plăcerea inițială dată de cititul ziarului, a revistei sau a cărții. Dintr-o experiență bogată senzorial, impregnată cu mirosul distinct al cărților vechi și al vanilinei sau al ziarelor proaspăt tipărite mustind de tușul care se încăpățânează să murdărească buricele degetelor sau luciul seducător al revistelor, ajungem la săracul și impersonalul ecran, sursă a luminii artificiale și reci care în loc să ne îmbogățească afectiv ne stoarce de ultimul lucru care ne face umani.

Conectarea virtuală ne răpește din ritualul afectiv pe care îl dezvoltăm cu o carte a cărei pagină o îndoim să ținem minte citatul sau cu ziarul pe care îl rupem pentru un articol memorabil ce trebuie păstrat. Sângele virtual al biților are doar o funcție de sustenanță a individului, în niciun caz de animare a acestuia.

Desigur e-mailul este mult mai rapid, dar îmi lipsește caligrafia ce însoțește scrisoarea, atât de personală cu apăsarea stiloului în foaie. Un ”t” hotărât, un ”g” cu o buclă prea largă. Un scris îngrămădit pe un A4 de parcă îngrămădeala de litere ar condensa toate trăirile de până atunci ale scriitorului, temător că prin spațierea mai amplă a rândurilor s-ar pierde esența gândurilor și a comunicării la prima deschidere a plicului.

Digitalul îți oferă emoticoane și viteză, dar nu-ți mai lasă nerăbdarea. Îți dă o mască sub care râsul e de fapt un plâns iar zâmbetul un înlocuitor al punctului. Dactilografierea pe calculator nu rămâne decât o înșiruire de semne și spații egale depărate ca distanța dintre destinatar și expeditor, dintre personal și impersonal, dintre considerație și obligație.

Iar cărțile digitale se cern prin noi fără o ancoră temporală în amintiri, în locuri, în timp alocat special lecturării. Câte din cărțile digitale citite la metrou sau în autobuz sau ascultate în căști pe stradă poartă aroma ceaiului de lângă carte sau colțul rupt de pagină sau pata de cafea ca semn al nopții pierdute în cine știe ce aventură clandestină cu un personaj îndrăgit?

Tehnologia își are avantajele ei dar nu va putea niciodată să stingă dorul din sufletul cititorului după palpabil. Motiv pentru care și văd atât de multe reviste nou lansate pe piață și hoardele de cititori fideli care le acompaniază: Decât o revistă, Revista de povestiri, The Institute, All Hallow și lista poate continua.

Prefer această detașare de personalul și intimul celulozei atunci când lucrez. Cifre și grafice și tabele și scheme. Acte și contracte scanate. Foi peste foi de documentație. Liste cu activități de întreprins și facturi de livrat la client.

În lumea productivității, multifuncționalele comprimă nevoile curente și le împachetează frumos într-un știe-tot/face-tot digital. Că vrei să scanezi, să printezi, să trimiți un fax, să imprimi o poză sigur găsești o multifuncțională la promoție care să treacă cu brio de orice exigență corporatistă. Cu atât mai mult cu cât din câteva clickuri distanță ai la picioare toată gama de oferte Canon, prin magazinul online Azerty. Și țin să-i mulțumesc ghidușului Canon care îmi ușurează munca zi de zi, 5 zile din 7.

Și ca să mă spăl de păcate și să arat că dracul nu e atât de negru în minunile digitale am să recunosc un  beneficiu imens adus de ele. Posibilitatea printării de poze. Rapiditatea cu care te fac să îți reamintești clipe trecute, transpuse în CMYK și în hârtia foto lucioasă.

În concluzie digitalul aparține inovației și nevoii de rapiditate în comunicare, iar analogul compus din celuloză sufletului uman care încă simte nevoia de personal și de conectare la altceva, în afara unui ecran tactil.

Articol scris pentru Superblog 2012.

Advertisements

Tagged: , , , ,

One thought on “Bitul de hârtie

  1. My Homepage November 18, 2012 at 3:02 am Reply

    … [Trackback]…

    […] Find More Informations here: mavrodaphne.wordpress.com/2012/11/13/bitul-de-hartie/ […]…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s