Alice în țara electronicelor

Uneori, înainte de micul dejun, încerc să cred şase lucruri imposibile.

– Lewis Caroll ”Alice în Țara minunilor”

Nu m-aș hazarda în a zice ”înainte de micul dejun” dar m-aș hazarda în a zice acum câțiva ani.

V-ați oprit vreodată să analizați cursul evolutiv pe care l-au avut multe din electronicele din viața noastră? Și mai ales ce-am fi gândit dacă printr-o minune am fi avut atunci ce avem azi în materie de device-uri? Am fi fost considerați niște pălărieri nebuni sau pur și simplu vizionari?

Dacă întorc ocheanul spre trecut, căutând un strămoș tehnologic, un dinozaur în ale gatgeturilor primul care îmi prinde privirea e clasicul și inconfundabilul Nokia 3310, zis și ”cărămidă”. Țin și acum minte primul astfel de telefon de care m-am ciocnit. Mi se părea rupt din sulița evoluției cu cele două mâini care își dau noroc, simbolizând celebrul ”Connecting people”. Dar cel mai mult îmi amintesc cum șterpeleam telefonul tatei, că el a fost primul posesor de telefon mobil Nokia în familie, și jucam Snake până consumam minim o linie de baterie care pentru Nokia de atunci era o adevărată performanță.

Apoi prin a 12-a mi-am luat și eu un 6131 care mi-a fost alături vreo 4 ani și a fost forjat la maxim. Mi se părea cel mai frumos telefon din câte erau în 2006 pe piață și de la el a pornit toată nebunia cu ascultatul muzicii și radioului în continuu. Îmi plăcea că era mic și încăpea în buzunarul blugilor mei strâmți și că avea clapetă. Asta era moda atunci – clapeta și să fie cât mai mic. Sper deosebire de cele de azi care sunt dintr-o bucată și cât palma. Așa că notez primul și al doilea lucru imposibil ”inversarea dimensiunilor la telefoane” și ”absența magnificei clapete”.

Îmi mai amintesc de primul aparat foto care habar n-am ce marcă era și care era pe film și cum am rămas fără poziții în tabără și m-am pus pe bocit ca nu aveam de unde cumpăra un alt film pentru aparat și cum albumul aferent a avut mai apoi doar poze din prima zi. Sau cum într-o tabără, pățită fiind, m-am limitat în a poza absolut orice în așa fel încât am ajuns să am fix 3 poze pe zi făcute indiferent de câte locuri vizitasem. Așa că atunci când mi-am luat primul aparat foto digital am căzut în extrema cealaltă – pozam TOT! Flori, câinii de pe stradă, pisicile vecinilor, livezile bunicilor, capace de suc turtite doar pentru că arătau cool în macro. Mi se părea ireal că pot face sute de poze fără problemă și fără restricție și că nu mai am surprize ca la developatul de film când ceea ce credeam eu că e o poză numai bună de Vogue e o poză numai bună de vă rog eu da-ți-o la gunoi. Al treilea și al patrulea lucru imposibil ”poze nelimitate ca număr” și ”posibilitatea de a vizualiza poza imediat”.

Și ultima minune a tehnologiei care și-a făcut simțită prezența în existența adolescentină a fost calculatorul. Cu 486 am făcut cunoștință de la școală, cu vreo 4 ani înainte de a-mi lua primul desktop. Câte nopți n-am stat până la 12 jucând Hearts și Spider Solitaire și ascultând la nesfârșit primul și singurul CD pe care îl aveam și nici că mă săturam. Sau cum mă chinuiam din mouse să desenez în Paint. Acum am lucrez pe un laptop HP și acasă și la muncă și din nou nu știu ce m-aș face fără ele, până la un punct cel puțin. Nu aș putea sta dezlipită de ele mai mult decât e cazul și prin caz înțelegem sunt în vacanță prin străinătate și fiecare kilogram în plus la bagaj contează.

Ce cale lungă a bătut calculatorul de apariție până acum. Întâi a fost cât o cameră, apoi cât o cutie de televizor (monitorul catodic și unitatea centrală), apoi au venit laptopurile care îți rupeau spatele în ciuda mobilității câștigate ca acum să ajungem la ultrabookuri cât degetul de groase.

Ultimele imposibilități țin de ”dimensiune” și de ”combinarea unității centrale și a monitorului”.

Asemeni lui Alice mi-am găsit cele sașe lucruri imposibil de gândit și de conceput acum 8 ani. Așa că n-am decât să privesc spre viitor întrebându-mă unde vor fi toate electronicele astea în alți 8 ani?

Articol scris pentru SuperBlog 2012.

Advertisements

Tagged: , , , , , ,

One thought on “Alice în țara electronicelor

  1. My Homepage November 25, 2012 at 1:25 pm Reply

    … [Trackback]…

    […] There you will find 65276 more Infos: mavrodaphne.wordpress.com/2012/11/16/alice-in-tara-electronicelor/ […]…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s