Umami autohton

Umami – cuvânt de origine japoneză care înseamnă ”perfecțiune”, de obicei în legătură cu mâncarea. Se traduce și prin ”al cincilea gust”. Este senzația că îți lasă gura apă în timpul unei mesei bune și sentimentul de sațietate desăvârșită de după.

Umami există și într-un fruct copt de soare, a cărui savoare și gust deplin îți încântă papilele gustative până la vocalizarea unui ”îîîîmmmmmm” lung.  

Un singur fruct a avut același efect constant de ”îîîîmmmm” de-a lungul anilor, și de fiecare dată, la fiecare sfârșit de vară, repet ritualul în care mă cocoț în copac și îmi întind mână lacomă spre cea mai coaptă pară. De la prima atingere a coajei netede pot ghici dulceața primei mușcături. Iar mirosul e inconfundabil, al perei autohtone românești. Un miros dulceag, alunecos și lipicios, asemeni zemii care mi se prelinge, inevitabil, pe bărbie.

Perele din import nu au niciodată gustul ăsta sau aroma ușor înecăcioasă. Mereu sunt fade, cartonate, de parcă gustul autentic ar fi vreun soi de mutație extirpată cu ierbicide și mai știu eu ce soluții, menite să sporească producția dar să anihileze orice urmă de plăcere nealterată a papilelor gustative.

Deși mă întorc mereu încărcată de la bunici cu două lăzi pline ochi cu pere, nu-mi ajung pentru a-mi satisface pofta insațiabilă pentru textura lor granulată și crănțănitul aproape imperceptibil al mușcăturilor.

Și dacă Moldova e la câteva ore distanță, real,-  e doar la câteva minute, și-mi poate oferi aceleași pere gustoase, crescute pe plaiuri mioritice prin Standul Produselor Românești, o zonă de vânzare dedicată exclusiv articolelor provenite de la producători români de legume și fructe.

Iar dacă gustul unic nu e motiv îndeajuns de puternic pentru a mă convinge că produsele românești merită, atunci felul în care sunt cultivate și faptul că știu ce consum mă convinge. Pot trece cu ușurință drept perele din grădina copilăriei mele, nefiind înecate în pesticide, modificate genetic sau alterate în alt fel decât de ploaie și de soare.

”Ești ceea ce mănânci!” Și cu cât omul este mai puțin brutal cu procesul de creștere al fructelor și legumelor cu atât avem șanse mai mari să ne păstrăm sănătoși mai multă vreme.

Despre UE numai de bine până în punctul în care încearcă să ne stârpească și ultima fărâmă din tradițiile românești – agricultura. Dacă nu din respect pentru bunicii mei care au fost agricultori, atunci pentru tradiția românească și istoria regiunilor producătoare de fructe și legume merită încurajat și susținut consumul de produse românești.

Pentru gusturile și tradițiile culinare locale ce merită păstrate vii, pentru specificul gastronomic al zonelor țării rămas intact, pentru toate astea și multe altele trebuie lăudată și apreciată inițiativa real,- a standului produselor românești și a colaborării și încurajării producătorilor locali care ne țin vii și proaspete în memorie toate amintirile copilăriei petrecute la bunici și încărcate de miresmele fructelor și prospețimea legumelor.

Articol scris pentru Superblog 2012.

Advertisements

Tagged: , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s