Esența vieții într-un oraș

Barcelona! Such a beautiful horizon

Barcelona! Like a jewel in the sun

Freddy Mercury

Bătrânul continent abundă în orașe care se bat pentru atenția și vacanțele mele. Unele sunt cochete, altele cosmopolite, unele o istorie ambulantă de clădiri, altele adepte ale sintagmei dolce far niente. Dar cele mai interesante par să fie un melanj din mai multe note arhitecturale, o simfonie a simțurilor, de parcă însăși esența vieții ar musti printre piatra cubică a străduțelor ce zumzăie de turiști și de priveliști care să te lase fără cuvinte.

Agenția de turism Paralela 45 mă întreabă de ce mi-aș dori să văd Barcelona sau ce reprezintă ea pentru mine. Răspunsul e simplu ;i identic – Barcelona este însăși esența vieții capturată într-un oraș.

Așa cum zicea și Henry Miller scopul vieții este să trăiești, și să trăiești însemnă să fii conștient în toate modurile posibile de ceea ce te înconjoară. Iar trezirea simțurilor din amorțire se poate face numai printr-o vacanță la Barcelona.

Aș vrea să-i explorez ruinele ce datează din vremea romanilor, pornind din Placa del Rei spre Barri Gotic, cartierul ce poartă amprenta stilului arhitectural cu același nume, ca apoi să mă pierd în visul modernist al lui Gaudi și al contemporanilor săi care au împânzit orașul cu diverse clădiri ce par să se unduiască în ritmului muzicii străzii care se ascunde după fiecare cotitură și par să se prelingă pe asfaltul încins de soarele dogoritor de vară.

Dar deși Barcelona pare terenul de joacă al geniului nebun aparținând arhitectului sus-menționat, bisericile și catedralele în stil gotic ca Sagrada Familia, Santa Maria del Pi sau Santa Maria del Mar sunt cele care mă vor face să pierd ore în șir între pereții groși și tavanul înalt, cu boltele de arc frânt contemplându-mi soarta de simplu muritor în fața clădirilor impunătoare.

Vreau să mă pierd sub tavanul cu vitralii din Palatul Muzicii Catalane și asemeni unui copil să las să-mi scape ”oauri” în timp ce uit de durerea de gât instaurată de la poziția încomodă a capului lăsat pe spate. 

Vreau să rătăcesc aiurea pe străzi, luând pulsul orașului și să mă trezesc în fața London Bar care păstrează între pereții săi povești vechi de un secol și care îi avea drept clienți pe Ernest Hemingway, Pablo Picasso, Joan Miró sau Salvador Dalí. Vreau să beau acolo un pahar de Sangria în timp ce încerc să-mi imaginez ce-ar discuta cei patru dacă s-ar afla la aceeași masă.

Și nu în ultimul rând, pe lista de motive pentru care trebuie să ajung în Barcelona este La Boqueria, faimoasa piață în zona La Rambla care geme de culoare și aromă, de fructe și legume care își fac cu ochiul de pe tarabe, din galantarele pline până la refuz cu diverse delicatese și produse de carmangerie. Sau poate ca felurile tradiționale de mâncare ca navajas și bocadillos mă vor aduce într-un veritabil extaz culinar. 

This slideshow requires JavaScript.

Orașul aflat la malul Mării Mediterane pare a fi un sac fără fund al experiențelor de tot felul care poate pune stăpânire pe toate simțurile umane și care debordează de arome, savoare, culori vii, istorie, artă, cultură, muzică și oameni.

E labirintul perfect din care nu vrei să-ți mai găsești calea spre casă, oriunde s-ar afla ea în lume.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013.

Advertisements

Tagged: , , , , , , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s