Românce cu farmec

FÁRMEC, farmece, s. n. – Ansamblu de calități (frumusețe, grație etc.) care încântă, atrage pe cineva. Desfătare, plăcere, încântare pe care o simte cineva în fața unui lucru fermecător.

Aș mai adăuga un sens pentru farmec, unul care vine de peste hotare dar care pare să înglobeze cel mai bine accepțiunea sa în viziunea mea – je ne sais quoi.

Femeile fermecătoare se fac remarcate instant oriunde s-ar afla și asta nu pentru că ar fi neapărat rupte din soare de frumoase sau ar depunde vreun efort vizibil de a ieși în evidență. Pur și simplu au o aură, un iz de mister, o putere specială cu care te acaparează și care te face să le observi.

Uneori farmecul vine din umor, alteori din inteligență sau spiritualitate, din înțelepciune sau din empatie, din compasiune sau dragoste de viață. E un ADN specific fiecărei persoane ce nu poate exista în aceeași formă la două femei.

O găsesc fermecătoare pe surioara mai mică a unei prietene pentru că e veselă și optimistă iar naivitatea tipică vârstei îmi inspiră un sentiment de ”orice e posibil” cu care mă întâlnesc tot mai rar de-a lungul anilor. Apoi fermecătoare e și tipa din stația de autobuz, cu umbrela roșie și părul ondulat zburlit de vânt, un fel de Mary Poppins pe cale să-și ia zborul spre o altă destinație.

Florăreasa de la colțul străzii are propria doză de farmec personal atunci când mă întâmpină cu un zâmbet larg și cu privirea curioasă și iscoditoare în timp ce îmi împachetează rapid lalelele. Mă face să mă gândesc că citește oamenii dintr-o privire și abilitatea asta de a cântări persoanele din ochi mă fascinează.

Apoi e doamna elegantă din parfumerie, aflată între două vârste dar impecabil aranjată. Hainele îi vin perfect și deși sunt sobre evidențiază o anumită frumusețe ce ține în egală măsură de imagine și de educație. Aș urmări-o ore în șir în timp ce testează tacticos ultimul parfum Chanel.

Și mama tânără din parc, care își dă copilul în leagăn în timp ce-i vorbește pe un ton suav e fermecătoare. Bucuria i se citește în privire și pe tot chipul atunci când leagănul coboară spre ea iar micuțul întinde mâinile să o prindă.

La barul cafenelei unde m-am oprit este o tânără tunsă scurt, în stil franțuzesc. Nu-i dau mai mult de 22 de ani dar ceva din privirea ei adaugă cel puțin jumate din vârsta asta la cea reală. Oare o fi de la toate conversațiile pe care le aude sau de la confesiunile celor pe care îi servește? Ceva din misterul secretelor alea se risipește în jurul ei și mă fac să îmi pun propriile întrebări legate de viața ei și cine e.

Farmecul e legat mai mult de cine suntem și ce poveste spunem fără să vorbim în prezența altora decât de o sumă tangibilă de calități care s-ar opri la marginea frumuseții fizice. El izvorăște din bucuriile mărunte care ne luminează privirea și ne desenează un zâmbet plin de subînțelesuri pe buze. Poate că se ascunde în mersul cu pași mărunți și rapizi sau în unduirea seducătoare a șoldurilor, în felul în care îi privim pe ceilalți pe stradă sau în povestea personală a celor care privesc spre femeia plină de farmec. ea poate fi eroina pe care o caută sau un personaj pasager între două pasaje de viață.

În cele din urmă e aproape imposibil de definit, de pus într-o înșiruire de cuvinte, cel mai ușor fiind să recunoști starea sau reacția pe care o ai în fața unei românce cu farmec – atenție sporită, puțină intrigă, un strop de mister și un sentiment de mi-aș dori să fiu ca ea sau alături de ea.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013.

Advertisements

Tagged: , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s