Arta e un lux

Arta e un lux sau luxul e o artă?

Elegantine propune o întrebare cu schepsis, care preț de câteva clipe mi-a cam dat de furcă pentru că mi se părea că atât ”arta e un lux” cât și ”luxul e o artă” dețin același grad de adevăr, diferența fiind dată de context.

Dar de fapt lucrurile stau puțin altfel pentru că prima parte se referă la valoarea unui obiect, în timp ce a doua mai degrabă la modalitatea de a cheltui banii.

Personal cred că arta e un lux pentru că ea presupune cunoaștere, erudiție și bun gust. Cei care știu să aprecieze cu adevărat o operă de artă au un simț al frumosului foarte bine dezvoltat și pot aprecia un tablou sau o sculptură și dincolo de valoarea pur estetică, care pentru un ochi neatrenat poate să lipsească cu desăvârșire.

Luxul este definit ca fiind un nivel de viață excesiv de costisitor. Dar banii nu sunt garanția bunului gust. Un buzunar larg nu garantează și cele mai inspirate achiziții.

Revenind la prima jumătate de intrebare – arta este un lux pentru că:

  • valoarea unui obiect de arta fie el tablou, sculptură sau obiect decorativ tinde să se aprecieze cu anii asemeni unui vin bun care păstrat de-a lungul timpului nu face decât să-și crească valoarea. Dacă în tinerețile sale un artist ca Van Gogh abia reușea să se întrețină din vânzarea tablourilor sale, în anii 90 “Portretul Doctorului Gachet” (1890) s-a vândut pentru 82.5 milioane de dolari la o licitație organizată de faimoasa casă de licitații Christie’s din New York, în mai 1990. Deci achiziționarea unei opere de artă nu este un lucru la îndemâna oricui.
  • Arta înseamnă eleganță și somptuozitate. Operelor de artă le sunt dedicate locuri speciale în cadrul unei case, iluminare aparte, temperaturi controlate. Toate obiectele din jur sunt alese să complementeze opera principală, accentuându-i și mai mult frumusețea.
  • Luxul are o componență de indulgență, de satisfacere a unor capricii. Ce poate fi mai capricios decât o sculptură de Rodin sau un tabloul de Pollock care se vinde cu 140 milioane de dolari?

Un ultim argument în favoarea artei ca lux l-aș pune pe seama unui contraargument pentru luxul ca artă.  Societatea artistocrată de dinainte revoluției industriale a început să strâmbe din nas ani mai târziu când granițele dintre cei bogați prin naștere și cei care s-au ridicat prin forțe proprii au început să se șteargă. Îi numeau cu dispreț ”new money” (bani noi) adică cei care deși le egalau conturile bancare și avuțiile materiale nu le puteau egala și educația și bunul gust care se formau ani de-a rândul prin cele mai stricte școli și pensioane. Banii nu sunt o garanție a aprecierii vizavi de lucrurile frumoase sau o condiție suficientă în a le alege pe cele cu adevărat valoroase în defavorea unora care nu reprezintă decât un trend.

Așadar arta e un lux, al privilegiaților și iubitorilor de frumos.

Articol scris pentru Spring SuperBlog.

Advertisements

Tagged: , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s