Soare, aventură și o plajă perfectă

Mă săturasem de frig și de semi-primăvară. Îmi doream cu ardoare să vină căldura sau măcar soarele în locul norilor care mă apăsau cu plumburiul lor și păreau să stoarcă și ultima picătură de vlagă din mine. Arătam și mă simțeam gri și nimeni și nimic nu avea puterea necesară de a mă scoate din starea post-apocaliptică meteo indusă.

Sau cel puțin așa credeam eu.

După vreo săptămână de mormăit în bărbie prin casă mi se înfățișează cu o cutie frumoasă, ambalată cu o hârtie albastru ciel și o fundă nisipie satinată la marginea patului de unde priveam încruntată pe fereastră.

– Deschide-o! Te provoc!

Deja priveam intrigată la cutie și colțul buzelor începuse să se curbeze vizibil în sus în timp ce prin minte îmi alergau o mie de gânduri. Am scuturat-o ușor sperând ca sunetul să îmi dea un indiciu. Suna mai degrabă a gol decât a plin și m-am încruntat a glumă pe care nu o pricep și care de fapt s-ar putea să nu-mi placă.

Am apucat timid una din capetele fundei și am răsucit-o pe deget. Mă hotărâsem. Nu mai puteam aștepta așa că m-am repezit și am desfăcut ambalajul și apoi capacul ca să descopăr pe fundul cutiei bucăți de material cu animal print.

Am zâmbit încurcată neștiind ce să spun sau să fac pe moment.

– Și..îți place? mă întrebă el cu un zâmbet șugubâț.

– Da…ce pot să spun…

– Sper să-ți vină!

– Să-mi vină ce?

– Costumul de baie..? zâmbi și el încurcat.

Abia când am ridicat bucățile de material am înțeles că de fapt ele formau un frumos costum de baie de la Jolidon. De fapt frumos e puțin spus pentru că îmi trezea alte sentimente atunci când îi priveam imprimeul și atingeam materialul ușor și alunecos ca un șuvoi de apă. Îmi inspira pasiune și aventură cu dungile sale semănând a zebră, dar nu cea clasică în alb și negru ci una maronie, ca praful de savană care se ridică sub tropotele lor, la asfințit de soare. Și soarele, soarele era prins în cercul care lega cele două triunghiuri ale sutienului. Suficient de decent pentru a acoperi esențialul și totuși atât de incitant încât te purta cu gândul la sălbăticie și instincte primare.

Deja mă înseninasem gândindu-mă la soarele dogoritor al Africii. La abundența de culoare, la mirosul ierburilor, la sunetele savanei care animau sângele în vene. Mă simțeam ca o felină care a pus ochii pe o pradă frumoasă și acum își cântărește opțiunile.

Dar toate astea au început să se risipească când mi-am amintit de vremea urâcioasă de afară.

– E foarte frumos dar vara mi se pare atât de departe. Aproape am șoptit cuvintele.

– Ei hai! Asta-i bună! Mai caută, nu te opri!

Într-adevăr pe fundul cutiei era o vedere cu o plajă perfectă. Cu nisipul auriu, cu apa de un albastru ciel ca hârtia de împachetat. Pustie. Pace și liniște și soare. Mult soare. Asta promitea imaginea. Iar pe spate  stătea scris, în caligrafia lui ondulată aproape copilărească – Ghici unde plecăm mâine?! 🙂

Citeam pe chipul lui că se așteaptă să ghicesc. Așa că am început.

– La un bazin de înot?

– Nu, mai încearcă!

– Hmm…undeva unde e soare și cald și bine?

– Călduț. Dar mai vreu detalii.

– Undeva în afara țării unde nisipul e la fel de fin ca panglica asta?

– Hahaha! Fii mai exactă!

– Nu știu. Am răspuns bosumflată.

Atunci mi-a luat mâinile între ale lui, cu degetele mele ținând strâns materialul costumului de baie de parcă razele de soare ar fi emanat din el.

– Răspunsul e în mâinile tale. E locul în care îți doreai de atât de multă vreme să mergem. Cel cu plaja perfectă, cu soare fix cât trebuie dar care nu te va forța la o vacanță pasivă în care ne coacem ca puii la rotisor la soare. E un loc pe care vei vrea să-l descoperi colț cu colț, stradă cu stradă, cu bazaruri pline de nimicuri, cu arome năucitoare care-ți vor seduce simțurile…scorțișoară, cuișoare, piper negru. E un loc ce pulsează de viață, fix opus vremii de aici de afară. Iar atunci când te saturi de explorat și te încingi sub soarele dogoritor sari în valurile perfecte și te răcorești în noul tău costum de baie. Sau poți să lenevești la soare ca o pisică ce toarce mulțumită de priveliștea unui albastru nesfârșit, în care linia orizontului se îneacă în ocean.

This slideshow requires JavaScript.

– Care ocean?

– Nu știu, ghicește-l tu! Nu pot să-ți dau totul mură în gură.

– Deci avem zebre sau cel puțin animale sălbatice și plaja perfectă și bazar și condimente…și…E Zanzibar!

– Da draga mea, e Zanzibar! Acum fugi și fă-ți bagajele că mâine dimineață decolăm spre plaja perfectă!

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013.

Advertisements

Tagged: , , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s