Lac core

Delaco se întoarce și toamna asta cu o probă pe cinste și provoacă imaginația unui fan brânză printr-un exercițiu creativ pentru cel mai îndrăgit produs al său atât de cei mici cât și de cei mari – miez de brânză.

Miezul de brânză își are originea în vechile legende ale dacilor și rețeta sa a fost păstrată ani de-a rândul de ciobanii munților, fiind transmisă din tată în fiu și apărată cu orice preț de romanii care ar fi dat orice ca să-și satisfacă pofta cea dulce de brânză cu gust de lapte la ospețele din Roma antică.

Se spune că după războaiele dintre daci și romani rețeta s-ar fi pierdut căci au murit mulți ciobani vrednici și că oricât ar fi încercat ambele părți să-i dea de capăt și să mai găsească un om capabil să o reproducă n-ar fi reușit.

Asta până când pentru a asigura pacea peste teritoriul nou cucerit de romani, un mare nobil a decis s-o ia de nevastă pe fata unuia dintre conducătorii daci. Fata, fricoasă fiind de reputația nemiloasă a romanilor care le-au călcat mândria în picioare și s-au impus cu forța peste neamul pașnic al dacilor, înrobindu-i pe oamenii munților a dat să fugă înainte de nuntă dar a fost prinsă și adusă înapoi cu forța.

S-a rugat săraca fată zi și noapte până la ziua fatidică că să scape cu viață și să scape de obligațiile pe care nu și le-a dorit o clipă și-a implorat zeii să aibă milă de ea și să-i mai lase zile.

Zeii s-au îndurat de dânsa iar cu o noapte înainte de nuntă Semele, Bendis și Xerxes i-au trimis un vis în care un copilaș plutea pe un râu de lapte spre treptele unui palat cu mărețe coloane de piatră și ramuri de măslin.

Nunta a venit și a trecut și fata a stat cu frica în sân că o să pățească ceva până în clipa în care a născut un fiu, alb ca spuma laptelui pe care tatăl lui îl iubea ca pe ochii din cap. Anii trecură și băiatul crescu, apucându-se de oierit ca mai toți bărbații din partea locului.

Într-o toamnă în timp ce cobora din munți cu turma după el, dă-du de o peșteră cu niște desene pictate pe pereți care înfățișau o cireadă de vaci, o desagă de piele și un semn alb necunoscut. Cum seara se apropia cu pași repezi rămase acolo să nu riște mai apoi să dea de o haită de lupi care să-l pună în încurcătură. Peste noapte visă o pășune verde toată și pe Zeița Bendis care-i tot făcea semne să-l urmeze. Curând i se alătură și Semele, zeița pământului și flăcăul mergea prin vis cu cele două zeițe de o parte și de alta până ajunse la o masă încărcată toată de bunătăți. În capul mesei stătea Xerxes zeul recoltei și al mâncării care îi promise că îi va da ceea ce i-a fost promis dacă va jertfi la următoarea sărbătoare a recoltei 3 dintre oile sale cele mai bune pe altarul celor trei zeități. Băiatul încuviință și se trezi buimac din somn.

La sărbătoarea cu pricina făcu întocmai cum i se zise în vis și așteptă să i se întâmple ceva. Noaptea visă din nou cele trei zeități. Bendis ieșea dintr-o pădurice cu o vacă după ea, Semele o mulse și-i păstră laptele într-un ulcior în timp ce Xerxes băgă dintr-o dată mână pe gura vacii și scoase o desagă din ea. Semele turnă apoi laptele în desagă și i-o oferi flăcăului. Acesta se miră la început când nu simți c-ar fi ceva lichid în ea și când se uită mai bine descoperi o bucată de brânză albă, cremoasă, care păstra întocmai gustul de lapte de vacă. Zeii îi zâmbiră și apoi plecară mai departe spre un palat ce avea coloane de piatră impunătoare și care apăruse dintr-o dată spre capătul pajiștii.

Când se trezi iar a doua zi dimineață ceru mamei sale să sacrifice un vițel și să-i aducă lapte de vacă într-un ciubăr. Așa descoperi flăcăul rețeta pierdută a miezului de lapte pe care îl aduse cu mândrie tatălui său. Și tot așa au ajuns și romanii să se bucure de bunătatea de brânză la ospețele lor și pe care au numit-o lac core*.

Povestea flăcăului s-a transmis mai apoi de-a lungul anilor la fiecare sărbătoare de recoltă și cum nimeni nu mai ține minte cum îl chema i-au zis simplu Miez de lapte, după rețeta de brânză pe care o descoperise cu ajutorul zeilor și visul mamei sale în care copilul mult iubit venea pe mijlocul unui râu de lapte.

Articol scris pentru SuperBlog2013.

* lac core în latină înseamnă miez de brânză.

Advertisements

Tagged: , ,

2 thoughts on “Lac core

  1. Stefania October 21, 2013 at 1:43 pm Reply

    Frumoasa poveste!

    • Cali October 21, 2013 at 1:46 pm Reply

      Ma bucur ca ti-a placut! Mie mi-a facut placere sa o scriu mai ales din moment ce avem si un folclor bogat in elemente ajutatoare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s