Legile lui Murphy nu dau greș niciodată

Coșurile mai mici sau mai mari, mai roșii sau mai albe m-au cam bântuit toată viața mea începând cu pubertatea care minune mare a venit pe la 10-11 ani cu primele puncte negre, pentru că orice năpastă nu vine niciodată singură și orice calamitate majoră are ceva mesageri pe care îi scoate la înaintare.

Așa se face că mi-am petrecut gimnaziul și liceul între două drumuri la farmacie după ultima soluție minune care promitea să trateze coșurile peste noapte sau la magazinul de cosmetice în căutarea fondului de ten capabil să îngroape și cel mai semeț vulcan plin de sebum.

Dincolo de grijile legate de imaginea mea, că deh eram fată și începusem să descopăr că băieții nu sunt chiar niște nesuferiți îngrozitori, reușeam să camuflez măcar mintal erupțiile de pe fața mea prin evitarea oglinzilor cu sfințenie, deși colegii și uneori chiar și profesorii nu se sfiau în a se zgâi la ultima apariție de pe nas, bărbie sau frunte pentru că slavă domnului măcar nu se împânziseră coșurile ca ciupercile după ploaie pe toată fața.

Primul moment în care mi-am făcut reale probleme față de coșurile pe care le aveam și care se mai amelioraseră dar nu trecuseră suficient încât să pot scoate capul cu mândrie în lume sau măcar privirea din pământ, a venit atunci când a trebuit să ne facem pozele de final de clasă a opta. Nu era grija atât de mare pentru ce poză o să acompanieze diploma în sine cât despre faptul că școala adoptase odioasa tradiție americană de a face albume cu fiecare clasă și de a păstra un panou cu pozele elevilor și ale profesorilor pe un coridor din școala. M-am pus temeinic pe îngrijit tenul cu ce știam eu mai bun, având grijă să stau departe și de ciocolată sau alte tentații care s-ar fi văzut nu la talie ci în pori. Momentul culminant se apropia cu pași repezi și toate păreau bune și frumoase deși noaptea mă visam plină de bube mai ceva ca o cotoroanță din vreo poveste de frații Grimm.

N-ar fi trebuit să îmi fac mari griji legate de poze pentru că în ziua Z am avut grijă să fiu impecabilă oricum m-ai fi luat. Mi-am făcut părul, m-am machiat discret și am afișat cel mai timid și drăgălaș zâmbet cu putință, unul care să nu mă facă să arat de parcă m-ar fi torturat cineva în timpul pozelor.

Dar zeii n-au fost de partea mea și împielițatul de Murphy și-a vârât coada atunci când la vreo două zile distanță fotograful a venit pe nepusă masă pentru că nu salvase primul set de poze. Tragedie mare pentru că de data asta nu mai eram nici coafată, nici machiată și mai aveam și două minunății de coșuri – unul pe nas înspre sprânceană care era cam indecis el așa pentru că nu știa de vrea să se concretizeze în unul cu vârf alb sau doar să se ascundă sub piele și deci era foarte roșu, și cel de-al doilea era pe frunte, micuț și drăgălaș, aproape neobservabil dar nu chiar, de care nu mă puteam atinge pentru că mi-aș fi creat de bună voie și nesilită de nimeni un bullz-eye în plină frunte prin stoarcerea lui.

Asta e. Am îndurat sesiunea foto și m-am rugat la toți sfinții ca celebrul panou să fie afișat cât mai târziu ca să nu mai fiu nevoită să-l văd zi de zi sau să aud elevii de clasa întâi șușotind pe la colțuri.

Ca să evit sau să minimizez problema pe viitor am început să frecventez lunar cabinetul cosmetic unde m-am făcut soră de cruce cu o cremă minune care avea abilitatea aproape magică de a ține și sebumul sub control dar și porii neastupați și deci fără cauză de inflamare. Minunea purta numele de Farmec cu Aloe Vera. Chiar și acum după atâția ani de zile încă mă mai dau în fiecare dimineață cu ea deși am încercat câte în lună și în stele în materie de creme de față. Oricât ar zice eticheta eu tot la prietena mea de nădejde mă întorc.

A doua oară când Murphy mi-a stricat ziua și nu m-a lăsat să mă bucur de un moment frumos a fost la banchetul de clasa a 12a (cred că e vreo forță cosmică la mijloc care și-a dorit un fel de simetrie în raport cu ședința foto ratată).

Deja la 19 ani lucrurile se îmbunătățiseră substanțial și din tabăra de coșuri care fusese cândva fața mea acum ajunsesem la 2-3 care se roteau într-un ciclu lunar în diverse zone de pe față ca sateliții în jurul unei planete. De data asta știam una și bună – trebuia să mă asigur că doar în ziua banchetului va fi bine. Nu mai era ca și cum venea fotograful a doua sau a treia zi să spună că trebuie să reluăm banchetul pentru că a șters el pozele din greșeală. Toate bune și frumoase chiar și în ziua cu pricina. Îmi acoperisem toate bazele la propriu pentru că apelasem la un make-up artist să mă aranjeze și să corecteze ceea ce nu am putut eu corecta cu exfolieri repetate, măști cu toate zarzavaturile grădinii sau creme peste creme. Acum aveam de partea mea și un fond de ten rezistent și suficientă pudră care să-l fixeze de rivalizam prăjiturile pudrate cu zahăr.

Seara a început perfect și a ținut-o așa până înspre dimineață când am dat nas în nas cu o oglindă și 2 coșuri frumos plasate pe nas și unul în bărbie. Oare când apăruseră acolo? Oare de ce apăruseră? Cu ce greșisem eu Universului de mă pedepsea din nou la un moment cheie din viață?

Ce-am făcut, ce n-am făcut nici acum nu-mi e clar deși o parte din vină o are și transpirația de peste seară și căldura de sub luminile ringului de dans. Din fericire lumea nu prea a dat atenție chipului meu mai ales că trecuse de mult de 12 noaptea, șampania își făcuse efectul și aveam deja un set de poze cu care mă puteam mândri și peste ani la nepoți fără a fi nevoie să joc un scenariu tip Scufița Roșie cu ”Bunico, dar de ce ai coșurile atât de mari?”

În schimb mi-am învățat lecția și m-am pus pe îngrijit fața în mod constant cu gelul spumant antibacterian și batonul corector purificator din gama Gerovital Plant Stop Acnee, fără a mai aștepta vreo ocazie specială pentru a-îi acorda atenția cuvenită și a exila pentru totdeauna în ținuturile subcutanate nenorocitele ălea de coșuri și puncte negre.

Articol scris pentru SuperBlog 2013.

 

 

Advertisements

Tagged: , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s