Doina frumuseții

DÓINĂ, doine, s. f. Poezie lirică specifică folclorului românesc, care exprimă un sentiment de dor, de jale, de revoltă, de dragoste etc., fiind însoțită, de obicei, de o melodie adecvată; specie muzicală a creației folclorice românești, având caracteristicile de mai sus.

Tot la Doină aș mai putea trece ca definiție și ”produs cosmetic cu funcții multiple, păstrător al frumuseții naturale, prieten de mare nădejde care nu te lasă la greu”.

Aventura mea cu Doina lapte demachiant a început de la vârstă destul de fragedă atunci când curiozitatea a biruit tacticile mamei de a-și ascunde trusa de farduri de degetele mele puse pe explorat. Și acum țin minte cu câtă poftă mi-am întins pe față fardul de un roz electric și cum, ridicată pe vârfuri, mă uitam în oglinda din hol la isprava de pe fața mea. Nu arăta la fel ca la mama pentru că evident nu așa se aplica fardul de obraz și nici în atâta cantitate de aș fi rivalizat cu succes orice clovn de circ. Oricât m-am străduit mai apoi să îl dau jos prin frecare și spălat cu săpun nu mi-a ieși de nicio culoare așa cum nu mi-a ieșit ani mai târziu nici rujul acela verde care de fapt era roz la aplicare de pe buze.

Așa că m-am dus cu coada între picioare la mama care avea mereu soluția pentru orice și căreia n-a trebuit să îi zic nimic atunci când m-a văzut. S-a dus și a adus vata și un tub cu capac mov și un lichid alb frumos mirositor cu care mi-a șters toate urmele de fard de pe față, în timp ce îi stăteam cuminte în brațe.

Anii au trecut și am ajuns la experimente ceva mai reușite cu machiajul, uneori chiar atât de reușite încât nici după câteva demachieri consecutive nu reușeam să elimin tot rimelul sau dermatograful de pe pleoape. Asta până în clipa în care renunțam la demachiatul meu de fițe și reveneam la elixirul de sub capacul mov care rezolva totul în doi timpi și trei mișcări.

Și acum mă așteaptă cuminte de pe raftul de la oglinda din baie, seară de seară, să șteargă urmele de peste zi și cochetăria feminină și să lase în urmă chipul de copil care ar mai vrea să fie alintat de mâinile mamei.

Mă bucur că brandul rezistă în continuare pe piață după mai bine de 120 de ani existență și de invazii de noi mărci de cosmetice pe piață. Și mă mai bucură că oamenii din spatele brandului s-au gândit să îl reintroducă în atenția tinerelor prin colaborarea cu KREM care îi insuflă un aer tineresc acestui remediu pentru frumusețe atât de important pentru mama sau bunica.

Eu îi doresc viață lungă și să-și păstreze esența românească de doină pentru că în sufletul meu va evoca mereu sentimentul de dragoste, dor și grijă pentru frumusețe.

Articol scris pentru SuperBlog 2013. 

Advertisements

Tagged: , ,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s