Category Archives: Spring SuperBlog

Triumph uber alles

BONNEVILLE T100

M-a îndrăgostit de motoare, mai exact de choppere, prin liceu, când mă uitam la American Chopper pe Discovery. Eram uimită cum într-o oră se ajungea de la cadru metalic la un cal de oțel nărăvaș, care abia aștepta să muște din asfaltul încins al Orange County-ului.

Săptămână de săptămână eram lipită de canapea în timp ce priveam hipnotizată la câte un cadru metalic mai larg, la șaua de piele ștanțată, la rezervorul customizat, la vopseaua care avea flăcări roșiatice și portocalii sau un fel de imprimeu de solzi de șarpe. Dar probabil că preferata mea va rămâne pe vecie Văduva Neagră, cu al său exoschelet metalic compus din pânze de paianjen.

Dar anii au trecut și de la choppere am trecut la Harley-uri pentru povestea din spatele lor care mă făcea să-mi imaginez kilometri întregi de șosea liberă pe care aș putea zbura, cu asfințitul în spate, spre nicăieri.

Și totuși nici Harley-ul n-a fost pantoful de cleștar în care tot încercam să-mi înghesui dorința de libertate absolută, latura rebelă, gustul pentru aventură, un spirit nomad și dorul de ducă. Auzeam un glas chemându-mă din depărtare dar nu știam de unde e și cui îi aparține.

Borealy mă provoacă să mă gândesc la cadoul perfect pentru mine, un simbol, chintesența a ceea ce sunt și a aspirațiilor mele.

În minte nu-mi vine decât un nume: Triumph Boneville T100.

E Cenușăreasa mea pe care o căutam de atâta vreme, căreia îi vine pantoful aspirațiilor mele. M-a cucerit cu designul tipic pentru finalul anilor ’50, care o face mult mai personală și mai caldă, mai apropiată de sufletul meu față de modelele moderne, cu linii precise și unghiuri ascuțite, cu aerul futurist de parcă în loc de clasica geacă de piele neagră ar trebui să mă îmbrac într-un costum spațial și să accelerez spre orbita Pâmântului și nu spre șosea.

E simbolul epocii de aur britanice a motociclismului în ciuda altor modele existente care erau mai puternice, mai ușor de manevrat și mai bine vândute. Dar era modalitatea perfectă de a călători prin zonele rurale atât de pitorești și pline de poveste.

Triumph-ul vine în completarea crezului personal în care la stânga stă muzica rock și la dreapta stau hainele de piele. E evadarea mea din monotonie, șansa de a-mi scrie propria poveste prin locuri și oameni, prin orașe și drumuri șerpuitoare, prin solitudine sau prietenie atunci când mi se alătură și alții.

E o întoarcere la instincte și la libertate absolută. E mai mult decât un mijloc de transport. E un stil de viață.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013.

*uber alles = mai presus de orice

O lume întreagă între o geantă și un ghiozdan

Reeija mă provoacă să spun tot, să divulg secrete și să-mi aleg ”copilul” favorit dintre genți. De parcă asta s-ar face atât de ușor sau ar fi toate așezate în aceeași categorie și cu același scop le port pe umăr sau în spate.

N-am fost nicicând o cochetă care își asorta geanta cu pantofii sau cureaua sau mai știu eu ce alt element vestimentar. La vârsta la care fetele deveneau domnișoare eu încă alergam fericită pe afară, ignorând cu bună seamă tot ce ar putea fi considerat feminin. Păi ce, buzunarele de la blugi nu erau suficiente? În unul aveam cheile, în celălalt mobilul și banii, iar buzunarele mele din față arătau mai degrabă cu niște falcuțe de veveriță de la ce îndesam în ele decât cu o pereche normală de blugi. Continue reading

Sofisticare, frumusețe și farmec

Europa e plină de destinații turistice care de care mai variate și mai interesante. Multe dintre ele sunt adevărate mine culturale înțesate de muzee și palate care țin captivi ore de-a rândul sute dacă nu mii de turiști. Evident, o componentă culturală este binevenită în cadrul unui concediu dar n-ar trebui să fie nota dominantă deoarece locul respectiv, împreună cu oamenii care alcătuiesc și dau savoarea locală, ajung să fie reduși la patru pereți și gânduri, fără prea multă simțire și explorare.

Mi-a luat ceva timp să îmi dau seama că cele mai puternice amintiri n-au nimic de-a face cu vreun muzeu sau vreo sculptură ci cu hoinăritul aiurea pe străzi și privitul oamenilor, ca într-un film care se toarnă în timp real. De aceea mi-am propus ca destinația pentru următoarea vacanță să fie Corfu unde să pot să mă scufund în obiceiurile locale și să pierd timpul aiurea privind la oameni și ghicindu-le gândurile și soarta. Continue reading

Soare, aventură și o plajă perfectă

Mă săturasem de frig și de semi-primăvară. Îmi doream cu ardoare să vină căldura sau măcar soarele în locul norilor care mă apăsau cu plumburiul lor și păreau să stoarcă și ultima picătură de vlagă din mine. Arătam și mă simțeam gri și nimeni și nimic nu avea puterea necesară de a mă scoate din starea post-apocaliptică meteo indusă.

Sau cel puțin așa credeam eu.

După vreo săptămână de mormăit în bărbie prin casă mi se înfățișează cu o cutie frumoasă, ambalată cu o hârtie albastru ciel și o fundă nisipie satinată la marginea patului de unde priveam încruntată pe fereastră.

– Deschide-o! Te provoc! Continue reading

Arta e un lux

Arta e un lux sau luxul e o artă?

Elegantine propune o întrebare cu schepsis, care preț de câteva clipe mi-a cam dat de furcă pentru că mi se părea că atât ”arta e un lux” cât și ”luxul e o artă” dețin același grad de adevăr, diferența fiind dată de context.

Dar de fapt lucrurile stau puțin altfel pentru că prima parte se referă la valoarea unui obiect, în timp ce a doua mai degrabă la modalitatea de a cheltui banii.

Personal cred că arta e un lux pentru că ea presupune cunoaștere, erudiție și bun gust. Cei care știu să aprecieze cu adevărat o operă de artă au un simț al frumosului foarte bine dezvoltat și pot aprecia un tablou sau o sculptură și dincolo de valoarea pur estetică, care pentru un ochi neatrenat poate să lipsească cu desăvârșire. Continue reading

Românce cu farmec

FÁRMEC, farmece, s. n. – Ansamblu de calități (frumusețe, grație etc.) care încântă, atrage pe cineva. Desfătare, plăcere, încântare pe care o simte cineva în fața unui lucru fermecător.

Aș mai adăuga un sens pentru farmec, unul care vine de peste hotare dar care pare să înglobeze cel mai bine accepțiunea sa în viziunea mea – je ne sais quoi.

Continue reading

Esența vieții într-un oraș

Barcelona! Such a beautiful horizon

Barcelona! Like a jewel in the sun

Freddy Mercury

Bătrânul continent abundă în orașe care se bat pentru atenția și vacanțele mele. Unele sunt cochete, altele cosmopolite, unele o istorie ambulantă de clădiri, altele adepte ale sintagmei dolce far niente. Dar cele mai interesante par să fie un melanj din mai multe note arhitecturale, o simfonie a simțurilor, de parcă însăși esența vieții ar musti printre piatra cubică a străduțelor ce zumzăie de turiști și de priveliști care să te lase fără cuvinte. Continue reading

%d bloggers like this: