Category Archives: SuperBlog 2012

Dragă Spring SuperBlog,

Aș vrea să-ți mulțumesc din suflet că m-ai scos din amorțeala de după iarna în care mai mult am stat decât am scris pe blog.

M-ai făcut să îmi reamintesc ce bine și frumos e să scrii cel puțin 3 articole pe săptămână pentru că-mi formează mână și-mi antrenează mintea.

Tot ție trebuie să-ți mulțumesc pentru că m-ai făcut să visez cu ochii larg deschiși la mare și la soare, la vacanțe în Barcelona și în Corfu, atunci când afară era un frig de aș fi plecat cu șapte straturi de haine pe mine de acasă. Continue reading

Advertisements

SuperBlog 2012 – o experiență

Când am pornit la drum cu SuperBlog 2012 nu știam la ce să mă aștept și nici la ce mă înham.

Am pornit cu o oarecare aroganță tipică începătorului care crede că le știe pe toate și le poate pe toate. Nu m-am uitat să văd ce s-a scris în edițiile anterioare. Nu mi-am cercetat competiția de care mi-am dat seama că există într-un moment, destul de târziu.

Au urmat 2 luni de postat constant de trei 3-4 ori pe săptămână, articole despre teme diverse – brânză, mașini, hoteluri, bijuterii, cărți, parfumuri, calculatoare etc. Unele mi-au fost la îndemână, dar altele mi-au stors nervii pentru o idee salvatoare, dar absolut toate m-au învățat ceva și despre mine și despre blogging.

M-au învățat în primul rând să nu renunț. Apoi că orice lucru oricât de minuscul poate fi exploatat. Un articol nu pleacă mereu de la o idee măreață și atunci când pleacă nu garantează nimeni că nu se va înpotmoli pe traseu și va rămâne bloc definitiv.

Mi-am dat seama că pot să scriu articole cât de cât tehnice și că îmi place să scriu despre mașini mai mult decât îmi place să scriu despre cărți.

Creativitatea nu aceeași pentru toți și uneori e greu să vezi de ce un articol e mai bun decât un altul până nu încerci să scrii în stilul respectiv.

Mi-am conștientizat limitele și zonele care au nevoie de îmbunătățire, dar și punctele forte.

Iar pentru o prima încercare locul 17 dintr-o 100+ nu e rău deloc.

Așa că aș vrea să mulțumesc echipei SuperBlog pentru curajul și tenacitatea de care dau dovadă de câțiva ani prin crearea unei astfel de competiții, sponsorilor care ne ”chinuiesc” cu probele creative și participanților care mențin standardele ridicate și care te forțează să fii cât mai bun și mai inventiv!

Să ne revedem și la anu’ cu același entuziasm!

 

There can be only one!

SuperBlog e numai unul

SuperBlog e numai unul

Promovarea! Cuvânt mare, rostit cu patos de orice publicitar aspirant, marketer în devenire sau fan al unui brand. Cu toții ne dorim să facem din lucrurile care ne inspiră și cu care interacționăm zi de zi subiecte conversaționale care se regăsesc pe buzele tuturor. Dacă deja e vreun gigant, arhicunoscut vrem să-i menținem faima, iar de e un altul abia la început de drum vrem să-l ajutăm să crească într-un an câți alții în 7.

Timp de 2 luni, peste 200 de participanți și-au jucat rolurile de gladiatori în arena bloggingului, fiecare etapă aducându-ne mai mult sau mai puțin aproape de locul fruntaș.

Superblog mă întreabă la final de drum cum l-aș promova și cărui partener media i-aș servi drept ucenic?

Anul acesta au fost 11 parteneri media SuperBlog 2012.

Și totuși ce-aș alege? Un post de radio independent (Radio Lynx) care să cucerească publicul prin emisiuni informative , o comunitate online axată pe clipuri video (Trilulilu), o revistă destinată telecomunicațiilor (Connect) sau poate fotografiei (Photo Magazine) sau o comunitate online dedicată femeilor senzaționale (121.ro). Mai bine un website dedicat în totalitate imaginii, comunicării și relațiilor publice pentru afaceri (PRWave) sau blogurile finaliștilor SuperBlog din anii anteriori (blogul lui Robin Molnarblogul lui Manuel Cheta, blogul lui Bogdan Mihalascublog colectiv Arena IT) unde să exersez talentul creativ prin diverse articole pentru publicul țintă? Sau poate le explic viitorilor participanți de ce viața e frumoasă printr-un contribuind la jurnallifestyle.ro? Continue reading

Sacul fără fund

Când cei de la Azerty au lansat întrebarea ”Cum crezi că vor fi unitățile și serviciile de stocare în viitor?” răspunsul automat a fost ”nelimitate” în ceea ce privește capacitatea de stocare. Un fel de sac fără fund în care poți colecta tot ceea ce ține viața ta digitală. O bibliotecă a Alexandriei redusă la 11.1 x 8.2 x 1.9 mm și 5400 rotații pe minut. Continue reading

Umami autohton

Umami – cuvânt de origine japoneză care înseamnă ”perfecțiune”, de obicei în legătură cu mâncarea. Se traduce și prin ”al cincilea gust”. Este senzația că îți lasă gura apă în timpul unei mesei bune și sentimentul de sațietate desăvârșită de după.

Umami există și într-un fruct copt de soare, a cărui savoare și gust deplin îți încântă papilele gustative până la vocalizarea unui ”îîîîmmmmmm” lung.   Continue reading

Cadoul unui rege

Casa regală franceză n-a cunoscut nicicând o perioadă de înflorire și opulență ca în vremea lui Ludovic al XIV-lea, Regele Soare. Iar fascinația acestuia pentru lucruri frumoase și scumpe se răsfrângea asupra femeilor care i-au fost amante și a cadourilor extravagante pe care le făcea în semn de iubire.

Se spune că Ludovic al XIV-lea ar fi dăruit cândva primei sale amante, Louise de La Valliere o brățară cu diamante și o broșă, a cărei mărime și strălucire au scandalizat curtea franceză. La scurt timp după înlocuirea sa cu doamna de Montespan, Louise s-a văzut nevoită să părăsească curtea regală.

Bijuteriile au fost presupuse ca fiind dispărute până când au reapărut în colierul comandat de Ludovix XV pentru amanta sa Madame du Barry, dar acesta a murit înainte de a vedea bijuteria finală. Scandalul iscat în jurul colierului și a familiei regale, mai ales în jurul faimoasei Maria Antoaneta par să fi fost scânteia necesară pentru incipitul revoluției franceze. Continue reading

44 de ani de aventură

Viața e ca un drum de off-road și cu suișuri și coborâșuri dar și cu porțiuni de drum care te zdruncină până în măduva oaselor. Iar dacă îți dorești ca drumul pe care mergi să fie unul lung și să nu fii nevoit să abandonezi, atunci ar fi bine să fii echipat cu toate dotările pentru toate tipurile de teren.

De aceea de-aș fi mașină 4×4 aș fi o Toyota Hilux. O mașina fără limite, un pick-up-ul de neoprit încă din 1968, pentru uz profesionist, timp liber și aventură, în cele mai extreme condiții de pe glob, de la ținuturile arctice până în Sahara.

Se zice că mașina e de multe ori extensia personalității celui care o conduce și departe de a fi grandomană, raportat la dimensiunile Hiluxului, apreciez trăsătura ei definitorie – e gata de orice, să treacă orice test cu brio în orice condiții climatice. De la deșertul Saharei sau traseul Dakar-ului până la ținuturile înzăpezite ale Alaskăi. De la Pacific Coast Highway până la Route 66.

Transpusă această calitate în una umană aș numi-o încredere, susținere asemeni genului de persoană care nu te lasă la greu și care îți e mereu alături și la bine și la mai puțin bine. Dar cum nici unui om nu-i șade bine să fie serios în mod constant apreciez și cel de-al doilea accent – cel pus pe aventură.

Dumnezeu mi-e martor că am un dor de ducă și de aventură de nestăvilit și că aș bate lumea întreagă în lung și-n lat până n-ar mai rămâne piatră neîntoarsă de piciorul sau cauciucul Hixului meu. Și deși orașele își au șarmul lor prefer potecile mai puțin bătătorite, care nu se arată oricui. Iar acest 4×4 de la Toyota ar fi plasa mea de siguranță datorită sistemului antiblocare frâne, sistemului de asistență la frânare și celor 8 airbag-uri. Ar fi puntea mea înapoi spre civilizație, mai ales datorită sistemului de navigare prin satelit.

Puține sunt senzațiile care se apropie de intensitate și de unicitate ca cele în care ești doar tu cu drumul și nimic mai mult. Infinitatea posibilităților și gustul stringent de libertate și eliberare.


Articol scris pentru SuperBlog 2012.