Category Archives: Versus

The Girl vs Hitchcock

Filmele lui Hitchcock am început să le gust încet. Poate pentru că îl știam după nume ca Psycho și The Birds. Poate pentru că face parte dintre acei regizori care te mai și obligă să fii atent la ce se întâmplă pe ecran și nu-ți permit momente de hoinăreală mentală din care să te trezești momente mai târziu, fără să fi pierdut nimic.

Dar oricât de fascinante ar fi poveștile de pe ecran, cele din spatele său sunt și mai fascinante.

Nu știu exact dacă există vreun motiv anume legat de vreo aniversare dar anul 2012 a adus două filme despre anumite perioade din viața marelui Hitchcock. Ca o antiteză, The Girl îl coboară în abisurile întunericului și fac din regizor o caricatură animată de defecte și obsesii în timp ce Hitchcock echilibrează balanța, celebrând geniul său și relația specială pe care a avut-o de-a lungul vieții cu soția sa. Continue reading

Advertisements

Kylie Minogue versus Madonna

Ieri citisem aici despre aniversarea lui Kylie Minogue, care la 44 de ani se ține foarte bine. Și pe lângă aniversarea personală a zilei de naștere mai aniversează și 25 de ani de carieră muzicală. Din partea mea la cât mai mulți! Asta dacă își păstrează în continuare relevanța și locul în lumina reflectoarelor fără a exagera sau a deveni penibilă cum se întâmplă de obicei cu artistele care nu știu să-și îmbrățișeze vârsta și să facă din asta un atu nu o slăbiciune.

Revenind la cei 25 de ani de carieră – ei au fost marcați de lansarea single-ulului și videoclipului pentru Time Bomb. Dacă am ridicat mirată din sprâncene la colaborarea cu Taio Cruz și nu a dezaprob ci din contra, a exaltare și bucurie, ultimul single nu poate decât să mă bucure pentru că deși păstrează nota de muzică de club, care nu îmi e tocmai în grații, e foarte ok. Nu mă face să vreau să închid fereastra de youtube sau să îmi rotesc ochii peste cap a dezaprob…

…cum se întâmplă în cazul Madonnei. Hard Candy mi-a dat carii auditive iar MDNA, atât cât am ascultat din el și nu a fost mult sau mai mult decât ce am prins tot așa pe la radio, nu m-a făcut decât să reperez toate bucățile împrumutate de pe la alți artiști sau artiste. Până și videoclipurile sunt reciclate pe alocuri cu bucăți peste care s-a aplicat un filtru de Vogue, unul de Gaga sau altul de Give it to Me și Hung Up.

Și sincer nu țin cu dinții de ”involuția” unui artist, de ideea că dacă faci ceva bine atunci nu te mișca din pătrățica ta. Evoluează dar fă-o natural. Dacă nu poți ține ritmul cu pașii generației noi atunci schimbă coreografia și impune altceva. Descoperă lucruri noi, găsește și implică-te în proiecte care îți aduc un capital de imagine fără eticheta obligatorie de bani, de public țintă, de ”de acolo vin banii”.

De asta nu-mi place Madonna. Pentru că din regina pop-ului a ajuns să tragă cu dinții de pătura subțiată a celebrității.

Nici Kylie nu se abate de la rețeta comercială, de la a fi sexy, de la a avea melodii catchy, dar e o evoluție firească de la Light Years la Fever la Body Language, X și Aphrodite. Nu se vede nimic forțat. Nimic voit a fi în trend. A acceptat colaborarea cu Taio Cruz dar și cu Hurts, așa cum de-a lungul anilor a cântat cu Robbie Williams dar și cu Nick Cave. Deci în opinia mea e un echilibru între a fi comercial și din când în când a lansa ceva care chiar merită ascultat.

Știu de asemenea că e o diferență de imagine și statut și de vârstă între cele două și că e mai greu ca atunci când ești în vârf să fii mereu în vârf, dar dacă tot ești acolo mai bine dai tonul decât să ții pasul cu mulțimea.