Mi-e greu să găsesc capătul firului din marele ghem intitulat The Dark Knight Rises, pe care să pot să-l apuc și să pornesc să explic sau mai degrabă să prezint de ce merită văzută ultima parte din trilogia lui Christopher Nolan. Și partea cu marele ghem e intenționată, nu caut metafore pentru un film cu ecouri atât de întunecate, dar cred că descrie perfect efectul pe care cred că îl va avea la box office și cred totodată că niciun alt film lansat până mai încolo în toamna târzie nu se va ridica la nivelul piedestalului pe care a fost așesat filmul, mai mult sau mai puțin pe bună dreptate.
Nu știu exact la ce vă așteptați voi de la film. Nici eu nu știu exact la ce mă așteptam când am intrat în sala de cinema așa că și acum îmi e cam dificil să etichetez cele aproape 3 ore sau măcar să structurez logic argumente pro și contra. Așa că i’m gonna let it rip and may the chips fall where they may.
Mavrodaphne 