Motivele exacte pentru care oamenii leagă prietenii sunt câte în lună și în stele, unele mai nobile iar altele mai interesate sau mânate de lucruri ce ies la iveală abia mai apoi. Dar dintre toate prieteniile de pe lumea asta unele sunt parcă date de zei pentru că schimbă în așa măsură oamenii din cadrul ei încât nimic nu mai rămâne la fel după aceea.
Despre prietenia aia specială vreau să vorbesc și mai ales despre persoana care m-a făcut să fiu alta pentru că indiferența nu s-a prins de mine. S-au prins în schimb o groază de obiceiuri bune!
Până s-o cunosc pe ea nu avusesem nicio ciocnire majoră de ideologii cu cineva din care prietenia să nu iasă serios șifonată că deh…toți vrem să avem dreptate. Așa cum niciodată nu întâlnisem o altă persoană care să nu-mi semene în gusturi și a cărei companie să o caut tocmai de asta deși mă simțeam incomod și de multe ori jenată de incultura mea. Și tocmai din neajunsurile acestea vădite s-a născut probabil cea mai trainică prietenie din cele cu care am fost binecuvântată până acum deși nu-s rare momentele în care ne luăm reciproc ”în coarne” în vreo dezbatere aprinsă despre cărți, filme, muzică sau filosofii de viață.
Grație ei am descoperit jurnalismul de calitate, granițe noi peste care să sără constant gusturile muzicale și coperți de carte în care să mă pierd și să mă emoționez sau să mă enervez după caz, pentru că nu orice recomandare își găsește locul în raftul din bibliotecă. Ea a fost vocea timidă de la început și tunetul de după care mi-a animat și susținut pasiunea pentru lectură dincolo de stadiul de hobby. Ea a crezut în mine și în talentul meu și mi-a spus vorbele de încurajare de care aveam nevoie ca să pot merge mai departe.
Tot ea e cea care mă târăște prin toate localurile fancy pline de bunătăți și tot cu ea construiesc playlisturi infinite și prind într-un panou de plută invizibil vederi din toate locurile alea la care visăm și pe care promitem să le vedem împreună într-o zi.
Dar cea mai mare realizare a prieteniei care ne leagă deja de câțiva ani e că ne scoate reciproc din zona proprie de confort și ne îndeamnă să trăim și să experimentăm, să nu lăsăm să treacă nicio zi fără să vedem, să auzim sau să citim ceva frumos!
Gravităm ca doi sateliți în jurul unei existențe comune iar timpul indefinit care se scurge între noi trebuie marcat cumva cu o vorbă de duh, motivațională cu cristale Swarovski, culeasă de pe LuxuryGifts.ro și oferită de Moș Nicolae că și așa nici una dintre noi nu mai știe exact când s-a legat prietenia noastră.
Așa că, Florina, îmi doresc că prietenia noastră să rămână mereu o floare deschisă de mințile noastre așișderea!
Articol scris pentru SuperBlog 2013.